Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Ionuț POPESCU: "Bruma de imagine pe care o am, o ofer unui partid. Problema este că, după ce devii membru al unui partid, în ochii celorlalți devii oarecum suspect."

Virginia MIRCEA

style="FONT-SIZE: 12pt; FONT-FAMILY: ''; mso-fareast-font-family: ''; mso-ansi-language: EN-US; mso-fareast-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA">"Guvernarea 1996-2000 are un mare merit. Cel de a fi plătit toate notele de plată pentru prostiile făcute până în 1996. Atunci au trebuit acoperite găuri precum Bancorex, Banca Agricolă, proasta gestionare a datoriei externe a făcut ca într-un singur an (1999) să fie un vârf de sarcină în care s-au acumulat enorm de multe datorii care atunci ajungeau la scadență (peste trei milioane de dolari). Toate acestea au făcut ca guvernarea amintită să termine cu un mare deficit de imagine. "

Sunteți recunoscut ca analist economic și financiar. Ce v-a determinat să optați pentru politica de partid, ca membru?

Aceasta s-a întâmplat în 2003, pe fondul contactelor pe care le aveam deja cu liberalii, când am fost convins de doamna Mona Muscă. La insistențele sale de a intra în partid, am întrebat "de ce aș veni"?Ea, crezând că de fapt întreb ca mulți alții, "Ce câștig din asta?", mi-a răspuns: nu-ți garantează nimeni absolut nimic. Nici loc pe liste, nici funcții în partid. Asta mi-a plăcut. Acest lucru, coroborat cu aprecierea mea pentru Stolojan și cu insistențele prietenului meu Cioroianu care intrase cu vre-o patru cinci luni înaintea mea, m-a făcut să mă înscriu în partid. În același timp, Ciorbea care încerca să reconstituie partidul, mi-a oferit un post de vicepreședinte în PNȚ-CD. Eu fiind însă un liberal structural, independent dacă sunt sau nu membru al acestui partid, a trebuit să îl refuz pe Victor Ciorbea și să optez pentru PNL.

Foarte interesant, practic, ați refuzat un post de vicepreședinte în PNȚ pentru unul de simplu membru în PNL.

Da, iar la întâlnirea mea cu Președintele Stolojan, mi s-a propus să devin consilierul președintelui pe chestiuni economice. Oarecum paradoxal pentru că m-am întrebat, desigur, ce aș putea să îl consiliez eu pe Stolojan în economie. Mi s-a spus că nu este vorba neapărat despre consiliere, ci despre un schimb de opinii, perspective, etc. Astfel, în februarie 2003 am deveni membru în PNL și consilier al Președintelui. Unul dintre motivele pentru care am acceptat este că, înainte de a deveni eu membru de partid, îi îndemnam pe alții, oameni de afaceri pe care îi consideram foarte corecți, care mi se părea mie că și-au făcut afacerile absolut corect. La îndoielile manifestate de ei le răspundeam, oarecum lozincar: dacă ați câștigat ceva din țara- asta, atunci trebuie să dați și ceva înapoi. Ce puteți să dați este capacitatea voastră managerială. Nu prea aveam eu succes cu explicațiile astea, dar atunci mi-am spus: Fă-o tu, dacă pe alții nu reușești să-i convingi.

Bruma mea de imagine pe care o am, o ofer unui partid. Problema este că, după ce devii membru al unui partid, în ochii celorlalți devii oarecum suspect.

Care credeți că sunt meritele guvernării 1996-2000 în procesul de integrare europeană?

Guvernarea 1996-2000 are un mare merit. Cel de a fi plătit toate notele de plată pentru prostiile făcute până în 1996. Atunci au trebuit acoperite găuri precum Bancorex, Banca Agricolă, proasta gestionare a datoriei externe a făcut ca într-un singur an (1999) să fie un vârf de sarcină în care s-au acumulat enorm de multe datorii care atunci ajungeau la scadență (peste trei milioane de dolari). Toate acestea au făcut ca guvernarea amintită să termine cu un mare deficit de imagine. Însă, în perioada aceea au fost luate măsuri de normalizare de care economia românească avea mare nevoie, dar care au fost foarte dureroase. Dacă aș aminti doar una singură: liberalizarea cursului de schimb în februarie 1997. Acuma s-a uitat ce însemna, înainte de acest moment, pentru o întreprindere să aibă acces la valută. Aștepta luni de zile să cumpere la fixing... În 1997 s-a liberalizat valuta, însă în același timp cursul dolarului s-a dublat, a ajuns de la 4 000 la 8 000 în 2 luni, ceea ce a creat mari probleme multor firme, mai ales celor care aveau credite în valută. O asemenea depreciere, atât de bruscă, a adus simultan si o mare scădere a nivelului de trai. Și foarte puțină lume își pune problema că decizia a fost foarte corectă din punct de vedere economic, atâta vreme cât pe el l-a atins direct la buzunar și în farfurie. Însă, din nou: această măsură, al fel ca și multe altele, a fost atât de dureroasă pentru că s-a luat târziu. Dacă s-ar fi luat cu 2, 3 ani înainte ar fi fost mult mai blândă din punct de vedere social. Tot atunci au fost închise o serie întreagă de combinate de creștere a puilor, porcilor, etc. din cauza unei protecții sociale prost făcute de guvernul anterior care a impus un preț maxim pentru carnea de producție internă și, paralel cu creșterea prețurilor la materie primă au dus la falimentarea acestora. Guvernele de după 1996 au semnat doar certificatele de deces. Însă deficitul de imagine a fost din nou trecut în contul lor.

Un reproș des întâlnit la adresa guvernărilor amintite este reducerea numărului de firme mici și mijlocii.

Aceasta se leagă de liberalizarea cursului valutar. Atunci au fost lovite multe astfel de firme; dacă o firmă mare, solidă, poate să reziste la astfel de șocuri, prin reducerea profitului, la o firmă mică, un astfel de șoc înseamnă ieșirea din jocul economic. Însă și în cazul acestor firme a fost o exagerare, pentru că peste tot în lume (în America, 80% din firmele nou înființate dispar în primii cinci ani) în capitalism rezistă un număr redus de competitori, cei mai potriviți pentru regulile jocului.

Guvernările respective au "ascultat" recomandările Uniunii Europeni și ale FMI-ului?

Vocea UE era mai stinsă atunci, pentru că de abia în 1999 România a fost invitată să înceapă negocierile de aderare. Fondul Monetar Internațional era însă foarte important. Noi aveam nevoie și de banii lor și de OK-ul pe care îl reprezenta, în plan internațional, acordul cu Fondul. Eu cred că tot ceea ce s-a întâmplat în ultimii 14 ani în România are și amprenta FMI-ului. Dacă nu ar fi existat impulsul dat de acesta, și societatea românească, și economia românească ar fi arătat mult mai rău acuma. Deși FMI-ul a fost demonizat, așa cum se întâmplă în toate țările, ei nu au făcut decât să spună: cheltuiește doar atât cât produci, dă doar salariile pe care ți le permiți, menține doar atâți salariați câți ai nevoie, adică niște lucruri de bun simț. Pentru că în România toate deficitele înregistrate, bugetar, comercial, de cont curent, înseamnă de fapt un singur lucru: că noi trăim de fapt mai bine decât ne-ar permite ceea ce producem. Aceasta înseamnă deficit: să trăiești acum mai bine, îndatorându-te într-un fel sau altul pe viitor. Într-o țară- ca România, o astfel de afirmație poate părea cinică: "la cât trăim noi de prost, poți spune că trăim prea bine față de cât muncim?". Răspunsul este din păcate: DA.

De ce credeți că sunt atât de puține investiții străine în România?

Pentru că aici nu a existat un mediu propice. Investitorii au posibilitatea de a scana tot globul în câteva ore. Iar banul este o vietate, care merge acolo unde se poate reproduce. De ce ar veni în România dacă găsește condiții mai bune în Thailanda, Ghana sau Brazilia? Un exemplu: anul trecut, Cehia, o țară- mult mai mică decât România, a atras investiții de 9 miliarde de dolari. Tot anul trecut, România a ajuns să aibă, CUMULAT din 1990 încoace, investiții străine în valoare de 10 miliarde de dolari.

Cum se poate crea acest mediu propice investițiilor străine?

Acum lucrez, împreună cu colegii din PNL și o echipă din PD, la Programul de Guvernare. După părerea mea, acest program este creat după un concept strategic, și anume atragerea de investiții străine, dar mai ales investiții străine directe. Aceasta ar rezolva României o serie întreagă de probleme, dintre care unele pot părea cu totul colaterale: de la înființarea de noi locuri de muncă, la reducerea muncii la negru, la echilibrarea balanței de cont curent, la creșterea nivelului de trai, în final.

Care ar fi metodele prin care plănuiți să atingeți acest "obiectiv strategic"?

Prima metodă ar fi simplificarea drastică a drumului investitorului străin până la finalizarea afacerii. Dar nu este numai atât. Trebuie rezolvată problema legislației și a justiției. Pentru că, dacă eu vin să fac afaceri într-o țară- și cineva nu îmi plătește datoria și trebuie să mă judec cu el cinci ani pentru a mi-o recupera, atunci consider că acolo este un mediu de afaceri care nu mă atrage. Așadar avem nevoie de o justiție mult mai flexibilă, care să înțeleagă necesitățile mediului de afaceri. Să am o legislație care să permită acțiune mult mai rapidă (este cazul legii falimentului).

Iar o altă metodă, la care eu personal țin foarte mult, este reducerea taxelor și impozitelor, pentru că impozite mai mici nu înseamnă venituri mai mici, ci dimpotrivă. Iar soluția cea mai bună o reprezintă cota unică de impozitare, care simplifică cel mai mult toate procedurile de impozitare. Exemplul cel mai clar este Rusia, unde a fost introdusă cota unică de impozit de 13%. În anul în care a fost introdusă această măsură, veniturile au crescut cu 80%, iar în anul următor s-au dublat, pentru că multă economie din zona neagră au ieșit la iveală. Rusia este doar cel mai drastic exemplu, unde a fost impusă cea mai mică cotă de impozitare. Acest lucru este însă valabil și pentru celelalte țări din jur.

În timpul discuțiilor pentru Programul de Guvernare s-a pus deseori problema: până unde mergem? Cât trebuie să fie această cotă unică?

Din punctul meu de vedere, având în vedere obiectivul atragerii de investiții, ar trebui impusă cea mai mică cotă comparativ cu țările din jur (exceptând poate Rusia), mergând până la 15, 16 %.

Desigur că trebuie să te lupți cu concepțiile anchilozate ale unor funcționari din Ministerul de Finanțe, cu sindicatele care consideră că cei cu venituri mici au foarte puțin de câștigat. Însă în condițiile în care cea mai mică cotă la noi este, în prezent, 18%, dacă o reduci la 16%, toată lumea are de câștigat.

Credeți în integrarea României în 2007?

Îmi doresc asta din tot sufletul. Încerc să fiu dincolo politica partizană și dacă cineva mi-ar spune că rămânerea la guvernare a PSD-ului ar duce la integrarea sigură a României în 2007, eu nu aș avea nimic împotrivă să rămână. Problema este însă că acest guvern a devenit nociv și începe să devină periculos, iar ca dovadă, ceea ce se întâmplă acum la Uniunea Europeană, ceea ce nu i s-a întâmplat nici unei țări candidate la integrare.

Din punctul meu de vedere, momentul integrării în UE este similar, din perspectivă istorică, cu 1 Decembrie 1918. Este un moment de cotitură si din această cauză cred că merită făcute orice eforturi pentru ca România să fie primită în 2007. Chiar dacă există costuri ale aderării pe care românii nu le înțeleg și nu le cunosc, avantajele pe termen lung sunt copleșitoare în raport cu dezavantajele.

Publicat în : Interviu  de la numărul 14

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: