Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Sistemul penitenciar între constrângeri financiare și cerințele UE - Interviu cu magistrat Emilian Stănișor, Director general al DGP

Cezar DOBRE

" style="FONT-SIZE: 12pt; FONT-FAMILY: ''; mso-fareast-font-family: ''; mso-ansi-language: EN-US; mso-fareast-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA">Resocializarea persoanelor private de libertate este cea mai importantă componentă a activității într-o administrație penitenciară, prin consecințele ei la nivelul societății, cu atât mai mult cu cât, din păcate, discutam, cel puțin în anumite situații, despre persoane care nu au beneficiat niciodată de un minim de interes din partea familiei sau din partea societății. Este foarte greu în aceste condiții să-l determini pe individul care a greșit fată de societate să-și recunoască greșeala și mai ales să-și înțeleagă și să-și accepte pedeapsa. "



Sunteți directorul DGP. Care au fost principalele obiective la primirea mandatului dvs?

Numirea ca director general al penitenciarelor a constituit o adevărată provocare profesională. Prin activitatea desfășurată ca procuror, de aproape 20 de ani, problema lucrului cu infractori îmi este cunoscută. De asemenea, ca profesor la Facultatea de Drept din Pitești, am studiat și predat Criminologia, Procedura Penală și Dreptul Penal - partea generală, iar în prezent predau disciplina Penologie la Institutul Național al Magistraturii.

Cu toate acestea, coordonarea sistemului penitenciar s-a dovedit a fi o specializare cu totul deosebită de alte activități.

Complexitatea, dar mai ales urgența aspectelor fac ca acest sistem să ridice probleme deosebite în activitatea decizională.

În acest sens, am considerat ca prioritate formarea unei echipe de profesioniști la nivelul direcției generale și a comenzilor de unități,prin valorificarea specialiștilor de care dispune sistemul, perfecționarea comunicării între centru și unități, regândirea organizării instituționale și stabilirea unor obiective realiste în raport de starea și evoluția sistemului penitenciar.

Între acestea, am considerat ca prioritar - problema spațiilor de deținere, situația tinerilor și femeilor condamnate, modul de executare a măsurii educative a internării minorilor în centrele de reeducare și, nu în ultimul rând, problema sistemului de asistență medicală în penitenciare.

Și ați reușit să faceți ce ați gândit?

Personal apreciez că am depășit ce ne-am propus. În primul rând că, împreună cu directorul general adjunct și ceilalți directori din aparatul central și unități formăm o echipă care se caracterizează prin atașament și o bună comunicare în soluționarea tuturor problemelor.

În anii 2001-2003, deși sumele alocate de la buget nu au fost, prin comparație cu perioada anterioară, mai generoase, s-a urmărit pe de o parte finalizarea rapidă a lucrărilor de extindere demarate în anii anteriori, pe de altă parte modernizarea spatiilor de detenție existente.

Modernizarea, în procent de peste 80% a rețelei de asistență medicală din sistemul penitenciar, a determinat diminuarea substanțială a cazurilor de întrerupere a executării pedepselor din motive medicale și scăderea numărului de internări în spitalele civile a persoanelor private de libertate. În ceea ce privește instituționalizarea minorilor din centrele de reeducare putem spune că s-a trecut la reconversia acestora de la stadiul de penitenciar la acela de unitate de educație și învățământ. În aceste centre sunt internați minorii sancționați cu măsura educativă a internării șiera absolut necesar ca Direcția Generală a Penitenciarelor să realizeze condițiile materiale și de conținut specifice procesului instructiv educativ al minorilor. Alte obiective atinse în această perioadă, cum ar fi individualizarea regimului penitenciar,acordarea unor noi plafoane la drepturile deținuților, stabilirea unei strategii clare privind formarea profesională a personalului și realizarea unei politici de resurse umane, în concordanță cu obiectivul demilitarizării sistemului penitenciar, și nu în ultimul rând, măsuri concrete pentru asigurarea unui grad sporit de siguranță a deținerii, a căror aplicare au avut ca rezultat cea mai buna situație pe linia prevenirii evenimentelor negative din ultimii 20 de ani. Acestea cred că sunt, în mare, principalele obiective ale mandatului meu.

Care au fost efectele trecerii DGP, în 2001, sub directa subordonare a ministrului de justiție ?

Începând cu anul 2001, DG P a trecut în subordinea directă a ministrului, beneficiind astfel de o îndrumare de specialitate deosebită și de o operativitate crescută în soluționarea problemelor specifice sistemului în perioada de reformă. Vedeți, în sistemul penitenciar nu sunt probleme ce pot fi amânate de la o zi la alta, Direcția Generală a Penitenciarelor administrează în acest moment 34 de penitenciare, dintre care 9 de maximă siguranță, 6 spitale penitenciar și 4 centre de reeducare. Discutăm astfel, despre existența a peste 40.000 de oameni aflați în condiții de detenție, adică în condiții extreme. Ori accesul direct la conducerea ministerului a favorizat un mod de lucru dinamic, eficient și responsabil. În același timp, DGP a fost sprijinită, într-o perioadă de austeritate, pentru a putea desfășura activitățile specifice în condiții de normalitate. Ceea ce este esențial!

Care sunt principalele măsuri adoptate de DGP, în cadrul strategiei de reformă a sistemului judiciar, elaborat de MJ pentru perioada 2003-2007 și aprobată de Guvernul României?

Una dintre cele mai importante măsuri, în vederea demilitarizării sistemului penitenciar este adoptarea proiectului Legii privind statutul funcționarilor publici din sistemul penitenciar. După cum este cunoscut din presă, acest proiect a fost acceptat de către Senatul României și urmează să fie supus dezbaterii Camerei Deputaților. Ministerul Justiției a susținut acest proiect în trei Comisii de specialitate la nivelul Senatului, cât și în plen. Am avut satisfacția să se aprecieze claritatea și modernismul acestei propuneri legislative.

Realizarea acestui proiect legislativ a însemnat un volum considerabil de muncă a specialiștilor români, în colaborare cu experții europeni, în special spanioli.

În acest mod, avem redactat într-o formă avansată proiectul Legii privind executarea pedepselor pe care l-am trimis pentru expertiză Departamentului Afacerilor Judiciare din Consiliul Europei.

Nu în ultimul rând se are în vedere dezvoltarea și diversificarea programelor de reinserție socială a deținuților, fără de care misiunea noastră nu ar fi completă. Nu putem discuta despre îmbunătățirea condițiilor de detenție dacă nu luăm în calcul, cel puțin în egală măsură și reintegrarea deținuților în societate.

De asemenea, ne-au preocupat măsurile referitoare la reducerea ratei de aglomerare a penitenciarelor reușind o scădere de la 125% la 114%, precum și individualizarea a 4 regimuri penitenciare: deschis, semi-deschis, închis, de maximă siguranță și un regim pentru arestații preventiv.

Ce măsuri au fost adoptate în sensul apropierii condițiilor de detenție din România de cele din UE?

La preluarea mandatului meu aceasta a fost, după cum spuneam, prioritatea absolută, aceea de a ne apropia cât mai mult și în cât mai scurt timp de condițiile de detenție europene. Darea în folosință a unor noi unități penitenciare, cum este cazul celor de la Arad, Tg. Ocna, Buziaș, Spital Rahova, Giurgiu, cât și modernizarea celorlalte unități penitenciare, au avut ca rezultat crearea a 5380 de noi locuri de cazare și modernizarea altor 8032, reprezentând o treime din totalul celor 37.995 locuri existente. Promovarea în acest context a unor noi măsuri legislative cum ar fi aplicarea Legii nr.543 din 01.10.2002 privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni, au avut ca rezultat direct diminuarea supraaglomerării din penitenciarele românești, una dintre cele mai mari probleme cu care s-a confruntat sistemul penitenciar românesc în ultima vreme. Trebuie fără îndoială, pomenit la acest capitol și intenția noastră de a construi în viitorul apropiat alte patru noi penitenciare în parteneriat public privat, o noutate în plan național dar nu și în plan european.

Modernizarea rețelei medicale spitalicești din penitenciare și dotarea acesteia la nivelul standardelor impuse de normele Ministerului Sănătății este de asemenea o realitate, mă refer nu numai la Spitalul Penitenciar Rahova dat în folosință în anul 2003, spital cu profil de chirurgie unde s-au realizat până în prezent peste 450 de operații la nivel european cât și la modernizarea celorlalte unități spitalicești. Și nu putem, bineînțeles, încheia capitolul spațiilor de cazare fără să amintim despre modernizarea centrului de reeducare pentru minori de la Găești, cât și despre deschiderea la Tg. Ocna și Buziaș a unor noi centre de reeducare care satisfac absolut toate exigențele. Vorbind despre îmbunătățirea condițiilor de detenție din penitenciarele românești trebuie să amintesc și despre acordarea unor noi plafoane la drepturile deținuților. Mă refer la o abordare mult mai relaxată a dreptului la vizită, pachete, țigări, cumpărături, de altfel în toate penitenciarele românești s-au înființat magazine de comercializare a produselor alimentare, de igienă și papetărie pentru persoanele private de libertate.

De asemenea a fost soluționată complet problema accesului persoanelor private de libertate la corespondență, prin montarea de către Poșta Română, în toate locurile de detenție, a cutiilor poștale și a posturilor telefonice cu cartelă. Au fost diversificate activitățile desfășurate de către persoanele private de libertate, mă refer atât la activitățile productive, cât și la programele socio-educative sau la asigurarea locurilor de plimbare în aer liber șide practicare a unor activități sportive. O atenție deosebită a fost acordată colaborării cu organizațiile neguvernamentale, cum ar fi APADOR-CH, OADO, SIRDO, GRADO, care monitorizează permanent respectarea drepturilor omului în penitenciarele românești. Din păcate, spațiul acordat acestui interviu mă obligă la o trecere în revistă foarte sumară a traseului parcurs în acești ultimi trei ani. Este foarte greu în aceste condiții să pot evidenția efortul și, mai ales, ambiția tuturor celor implicați, ambiția de a avea în România, un sistem penitenciar modern, un sistem european în egală măsură. Credința mea este, însă, că numai o persoană de rea credință nu ar fi dispusă să recunoască toate transformările înregistrate în sistemul penitenciar românesc.

DGP s-a implicat într-o serie întreagă de programe europene.

Fără îndoială că cel mai important program desfășurat de către DGP în acest context a fost Programul PHARE intitulat "Întărirea sistemului judiciar și penitenciar românesc", în parteneriat cu Direcția Generală a Instituțiilor Penitenciare din Spania, reprezentantă de consilierul de preaderare, doamna Carmen Martinez Aznar. Convenția de înfrățire a fost finalizată în martie 2003 cu o reuniune de închidere prezidată de către domnul Jonathan Scheele, șeful Delegației Comisiei Europene la București și care a apreciat ca acest program a fost unul dintre cele mai performante programe desfășurate, în această perioadă, în România. Dotarea Centrului de Pregătire a Personalului de Penitenciare de la Arad și informatizarea sistemului penitenciar sunt componente ale aceluiași program.

În anul 2003, Comisia Uniunii Europene a aprobat programul PHARE "Sprijin pentru îmbunătățirea sistemului penitenciar", pentru perioada 2004-2005 concretizat prin investiții în valoare de peste 3 milioane euro. Programul vizează atâtperfecționarea programelor de reeducare a deținuților adulți și dotarea atelierelor de producție din penitenciare, cât și dotarea penitenciarelor cu mijloacele de testare, analiză și depistare a drogurilor.

Mai trebuie amintit în cadrul cooperării noastre cu statele membre ale Consiliului Europei, colaborarea cu Olanda în proiectul Matra-Tatra destinat țărilor din Europa de Est. Ca urmare a succesului acestui proiect ce vizează îmbunătățirea cunoștințelor manageriale, colaborarea va continua și în cursul acestui an prin derularea programului Prison Star în opt penitenciare românești. Dincolo de rezultatele practice ale acestor programe de colaborare se poate vorbi fără îndoială și de un alt rezultat, cel puțin la fel de important, acela aldeschiderii specialiștilor noștri către experiența europeană și apropierea de exigențele ei, cât și posibilitatea de a adapta realității românești experiența europeană.

Care au fost principalele direcții în activitatea DGP care vizează resocializareapersoanelor private de libertate?

Resocializarea persoanelor private de libertate este cea mai importantă componentă a activității într-o administrație penitenciară, prin consecințele ei la nivelul societății, cu atât mai mult cu cât, din păcate, discutam, cel puțin în anumite situații, despre persoane care nu au beneficiat niciodată de un minim de interes din partea familiei sau din partea societății. Este foarte greu în aceste condiții să-l determini pe individul care a greșit fată de societate să-și recunoască greșeala și mai ales să-și înțeleagă și să-și accepte pedeapsa. Am în vedere persoanele care, deși poate părea paradoxal, au, pentru prima oară în existența lor, tocmai într-un penitenciar, siguranță, un program normal de viață și condiții civilizate de trai. Am în vedere persoane lipsite de un minim de educație absolut necesar oricărui individ social, persoane înscrise în programele noastre de alfabetizare ce se desfășoară aproape în toate unitățile sistemului penitenciar, sau în programele de școlarizare. Un total de 1988 deținuți, inclusiv minori și tineri, frecventează în acest moment programele noastre școlare. Cât privește asistența acordată persoanelor private de libertate de către specialiștii noștri, putem discuta despre o adevărată strategie de intervenție educațională ce se realizează pe baza unui plan de intervenție individualizată de către psihologi, asistenți sociali, sociologi etc. Trebuie reținut, de asemenea, că 1720 deținuți învață, numai în acest an, o meserie în cadrul programelor de calificare realizate în parteneriat cu Regia Autonoma Multiproduct, cu Ministerul Educației și Cercetării și cu Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă. Putem adăuga la toate aceste măsuri, programele desfășurate de către DGP în cooperare cu o serie de organizații neguvernamentale, programe ce au ca scop tocmai resocializarea persoanelor private de libertate, amintesc aici numai câteva de astfel de organizații, cum ar fi, Fundația Stânca Veacurilor, GRADO, Transcena, Societatea Independentă pentru Drepturile Omului, Serviciul Umanitar pentru Penitenciare, Asociația Umanitară pentru Penitenciare Speranța etc. Faptul că 150 de minori au fost incluși în anul 2003 într-un program de excursii și tabere școlare, în baza unui Protocol încheiat cu Palatul Național al Copiilor și a parteneriatului cu organizația neguvernamentalăTerre des Hommes, este o altă dovadă că minorii instituționalizați din România sunt tratați ca niște persoane normale, cu nevoi normale.

Dar reintegrarea lor socială?

În ceea ce ne privește s-au făcut pași însemnați, începând dacă vreți cu individualizarea regimului penitenciar de la închis și de maximă siguranță la cel semideschis și deschis, sisteme ce au tocmai rolul de a-l apropia pe deținut de societatea civilă la care este pe cale să se întoarcă. În penitenciarele Arad, București Rahova, Colibași, Codlea, Focșani, Iași, Timișoara și Penitenciarul pentru Minori și Tineri Craiova, în colaborare cu Centrul de Resurse Juridice și Agenția Națională de Ocupare a Forței de Muncă se derulează programul "Pentru o viata mai bună", tocmai în vederea reintegrării sociale a persoanelor ce se află în faza premergătoare punerii în libertate. De asemenea, în colaborare cu Direcția de Reintegrare Socială și Supraveghere din Ministerul Justiției, se derulează o serie întreagă de programe destinate deținuților ce urmează a fi eliberați din penitenciar. Obiectivul lor prioritar constă tocmai în elaborarea unei strategii comune, în vederea reintegrării persoanelor private de libertate. În aceste programe sunt incluși toți deținuții care urmează să fie puși în libertate. În anul 2004, DGP, în colaborare cu Direcția de Reintegrare Socială și Supraveghere, precum și în colaborare cu o serie de alte organizații neguvernamentale, intenționează deschiderea a trei centre de reintegrare, în Timișoara, Iași și Cluj, centre în care deținuții vor putea beneficia, după liberare,de asistență și consiliere. În același timp, la Găești, se va deschide primul centru temporar de resocializare pentru minorii puși în libertate și care nu au familie sau locuință. După cum vedeți, în ceea ce ne privește, se poate spune că s-au făcut și se fac pași importați, dar vorbind despre reintegrarea deținutului, trebuie să vorbim și despre interesul și eforturile societății în acest sens! Munca specialistului din penitenciare sfârșește la poarta penitenciarului și, dacă dincolo de ziduri fostul deținut nu găsește un sprijin și o mână întinsă, el are toate șansele să recidiveze.

Trebuie să existe o implicare mai mare a societății civile în procesul de resocializare, să se înțeleagă că eforturile trebuie îndrepte nu numai din zona penitenciarului către societate, cât mai ales invers, spre binele nostru, al tuturor.

Aveți o serie întreagă de realizări. Există însă ceva ce v-ați dorit să faceți și nu ați reușit încă?

Da, mi-aș fi dorit ca într-un interval de timp cuprins între doi și cinci ani să fi rezolvat problema supraaglomerării și modernizării spațiilor de detenție.

În ceea ce privește supraaglomerarea, în perioada anului 2003, populația penitenciară a scăzut cu cca 10 000 de persoane, avem însă în continuare 7 penitenciare, dintre care aș aminti Jilava, Poarta Albă, Vaslui unde, din punctul nostru de vedere, condițiile nu se ridică la nivelul normelor europene.

Insuficiența fondurilor financiare a făcut ca această dorință să nu poată fi îndeplinită.

Din fericire, avem în prezent un nou cadru normativ, referitor la posibilitatea dezvoltării infrastructurii și a anumitor elemente, pe baza parteneriatului public-privat. Suntem în stadiul în care Ministerul Justiției a aprobat propunerile noastre de construire a patru penitenciare în parteneriat public-privat, și declanșarea procedurilor prevăzute în legislație. Finalizarea acestui prim proiect va duce la rezolvarea în mare parte a problemei spațiilor de detenție și implicit a condițiilor de viață în mediul carceral, ceea ce reprezintă o sarcină asumată în condițiile integrării europene.

Publicat în : Interviu  de la numărul 14

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: