Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Corina Crețu, Consilier prezidențial: "În primul rând cred că o femeie poate aduce un alt stil în politică. Și eu cred că România are nevoie, realmente, de un alt stil."

Virginia MIRCEA

style="FONT-SIZE: 12pt; FONT-FAMILY: ''; mso-fareast-font-family: ''; mso-ansi-language: EN-US; mso-fareast-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA">Părerea mea este că trebuie să existe o anumită mișcare, anumite maniere politice pe care femeile să le aibă în ansamblu, urmând ca fiecare să urmeze o strategie proprie. Dar, deocamdată femeile au nevoie să se simtă femei și, dincolo de toate înclinațiile politice și opțiunile politice, este evident că trebuie depășit un prag în politica românească și pentru aceasta este nevoie de solidaritate. Pe de altă parte, eu cred că e vorba și de educație pentru că femeile au ele însele foarte puțină încredere în alte femei.

În România postdecembristă, politica pare a aparține în exclusivitate bărbaților, prezența feminină fiind foarte redusă. De ce credeți că se întâmplă acest lucru?

Eu cred că, într-un anume fel, femeile au ratat o șansă pe care au avut-o imediat după revoluția din decembrie 1989, dar având în vedere circumstanțele acelor timpuri, cred că era greu să fie altfel. După revoluție, imediat, practic România a fost marcată de ideea Elenei Ceaușescu, Elena Ceaușescu care s-a aflat în topul politicii românești, care a dominat de fapt viața politică românească a ultimului deceniu înainte de 1989. Ea a fost asemuită cu un geniu al răului, tot ce făcea rău Ceaușescu era pus pe seama influenței sale nefaste. Acest fapt a blocat accesul multor femei, în primul rând pentru că le-a descurajat să se mai implice în politică. Nu știu dacă a fost deliberat sau nu, însă efectul acesta a fost. Dar eu cred că nu mai poate fi utilizat la nesfârșit acest mit al Elenei Ceaușescu pentru a diminua prezența femeilor în viața politică.

Pe de altă parte, mediul politic postrevoluționar a fost unul foarte agresiv, care nu a încurajat deloc participarea feminină la viața politică. Dacă vă amintiți, existau la un moment dat, în România, 200 de partide politice. Nici unul dintre acestea nu avea la conducere o femeie. Nici în prezent însă nu există un partid politiccondus de o femeie. Însă, în toți acești ani, femeile au jucat rol de sprijin și au existat în viața politică, dar nu ca lideri.

Da abia în ultimii ani această mișcare feministă începe să capete contur, și își face loc foarte greu pentru că societatea românească actuală este o societate patriarhală, iar patriarhatul este în egală măsură susținut de bărbați și femei. Acestea din urmă nu vor să participe la viața politică, nu votează pentru alte femei (dacă au de ales între o femeie și un bărbat vor prefera să voteze pentru bărbat - există o serie întreagă de statistici în acest sens) și asta ar fi o reprezentare doar din punct de vedere politic a patriarhatului.

Așa cum spuneam, a apărut mișcarea feministă, iar noi, cei care ne implicăm în ea, avem toate condițiile necesare: legislație, instituții, programe de sprijin ale societății civile, dar indiferent cât de favorabile ar fi condițiile, echilibrarea societății nu poate fi realizată dacă femeile însele nu acceptă să se transforme. Indiferența femeilor față de politică reprezintă astăzi principalul aliat al bărbaților în această înlăturare, ca să spun așa, tacită a femeilor.

România este dominată de spiritual latin. Credeți că misoginismul specific latin a ținut femeia departe de scena politică?

Nu cred că acest fenomen ține neapărat de misoginism. Desigur că există anumite tradiții care nu sunt foarte favorabile femeilor însă, așa cum spuneam, femeile însele sunt cele care, nu numai la noi, ci în multe părți din lume, sunt mai puțin interesate de politică și chiar îi ajută pe bărbați să le dea la o parte. Sunt foarte bucuroasă că pot aminti exemplul Spaniei, care, țară- latină fiind, are în noul guvern un număr egal de bărbați și femei, fiind al doilea guvern, din Europa, ca prezență feminină în guvern, după Suedia. Nordicii au în general o tradiție a prezenței feminine în politică, însă desigur, pentru noi o prezență similară este un deziderat foarte îndepărtat. Important este însă faptul că se fac pași în acest sens.

Care credeți că sunt calitățile care recomandă o femeie pentru o funcție politică?

În primul rand cred că o femeie poate aduce un alt stil în politică. Și eu cred că România are nevoie, realmente, de un alt stil. Părerea mea este că societatea românească acum se confruntă cu probleme sociale iar femeile sunt cele care pot să răspundă cel mai bine acestor probleme. Pe de altă parte, există o necesitate ca femeile să se afirme în spațiul public al României și eu cred că vocea lor n-ar trebui ignorată, pentru că reprezintă jumătate din populație. Ele înțeleg mai bine problemele sociale, și pot să promoveze modalități de soluționare a acestora.Pe de altă parte, femeile au într-adevăr calitățile particulare care le recomandă: sunt responsabile, muncitoare, se pregătesc în tot ceea ce fac și pe de altă parte au această latură care ar putea aduce ceva mult mai uman, ceea ce la ora actuală lipsește, în general, politicii românești.

Spre deosebire de mulți bărbați politici, ați dat dovadă de multă fidelitate, rămânând în același partid, chiar atunci când acesta s-a aflat în opoziție. Pe lângă alte atribute, este fidelitatea una din calitățile care netezește drumul spre accederea într-o funcție la vârf?

Sigur că fidelitatea este și ea una din calitățile care reprezintă femeile, pentru că ele sunt mai puțin înclinate să sară dintr-o barcă în alta; atunci când aderă la ceva, aderă pentru că se atașează de niște valori și idei de la care abdică destul de greu. Eu nu vreau să acuz bărbații, dar ei sunt înclinați, mai curând, spre rezultatele imediate și atunci nu se leagă neapărat de niște valori. Câtă vreme, la o femeie, atașamentul este mult mai stabil.

Se știe că în politică femeile vin cu anumite atuuri specifice genului. Au o anumită etică a grijii care se opune perspectivei concurențiale masculine. Este nevoie, în România, la acest moment, de o asemenea abordare?

Părerea mea este că trebuie să existe o anumită mișcare, anumite maniere politice pe care femeile să le aibă în ansamblu, urmând ca fiecare să urmeze o strategie proprie. Dar, deocamdată femeile au nevoie să se simtă femei și, dincolo de toate înclinațiile politice și opțiunile politice, este evident că trebuie depășit un prag în politica românească și pentru aceasta este nevoie de solidaritate. Pe de altă parte, eu cred că e vorba și de educație pentru că femeile au ele însele foarte puțină încredere în alte femei. E mai greu să convingi bărbații că pot fi conduși de femei, atunci când ele însele nu acceptă acest lucru.

Revenind la întrebare, nu, nu cred că este nevoie, pentru a reuși, să adopți ca femeie armele bărbaților.

Credeți că este nevoie de acțiuni afirmative pentru femei în politică, sau că în acest domeniu trebuie să răzbată doar acele femei dispuse să lupte cu armele bărbaților?

Pentru femeie este și mult mai greu, deci întotdeauna un bărbat poate avea viață de familie și viață politică fără să-l deranjeze foarte tare. Femeia trebuie să sacrifice întotdeauna ceva: fie viața personală, fie cariera politică

Pe de altă parte se vede deja amprenta acestui an electoral printr-o agresivitate sporită care pe femei le descurajează foarte mult, preferând să se lase păgubașe decât să adopte un astfel de stil. În România, mai ales în timpul campaniei, bărbații apelează mai degrabă la blamarea concurenților, o manieră pe care femeile nu o agrează, preferând mai degrabă să propună un proiect de viitor. Desigur că este o modalitate mai puțin savuroasă pentru public și coroborată cu faptul că femeile sunt mai puțin dispuse să se preteze la jocul masculin de care aminteam, dă o altă posibilă explicație pentru succesul limitat al femeilor în viața politică.

Consilierul Prezidențial Corina Crețu a avut o strategie personală pentru accesul în politica la vârf?

În ceea ce mă privește, nu am avut o strategie personală, pentru că nici nu mi-am propus să acced în politica la vârf. După cum știți, eu am fost ziaristă, am venit la Palatul Cotroceni în 1993 când, profesional vorbind, am crezut că pot să fac o treabă bună, că îl pot ajuta pe domnul Președinte. Am intrat efectiv în politică în noiembrie 1996, când m-am înscris în PDSR într-un moment greu al existenței partidului, dar în care, deși avea mai puține resurse, exista o solidaritate mult mai mare între noi. Iar ascensiunea mea în partid a fost relativ ușoară, pot să spun că am avut noroc. Pur și simplu așa a fost să fie, în consecință îmi este greu să vorbesc de o strategie personală.  

Sunteți un model de succes pentru femeile care vor să intre în politică. Ce sfaturi aveți pentru acestea?

Sper ca ceea ce am făcut eu în toți acești ani să încurajeze și alte femei, în special pe cele tinere. Este un semn că se poate, pentru că nici eu nu am crezut, acum 11 ani, că voi ajunge în poziția de consilier prezidențial. Dar am avansat încet, încet și am constatat că se pot face lucruri mari cu pași mici. Nu sunt adepta cuceririi peste noapte a unor funcții importante (eu am început ca expert și am trecut prin toate fazele), în fiecare zi câștigi puțină experiență, iar mie mi-a fost de un real folos faptul că am parcurs toate etapele.

Sfatul meu pentru femei este, în primul rând, să se implice în viața politică și să nu rămână pasive, în al doilea rând, să privească femeile care acced în politica de vârf cu mai multă îngăduință. Nu numai bărbații pot face ceva pentru societatea românească, ci și femeile pot să contribuie la ameliorarea vieții oamenilor.

Eu sper ca, încetul cu încetul să putem face ceva pentru oameni în general, pentru că scopul unei mișcări feministe nu este de a promova femeile în politică, ci pur și simplu de a valorifica tot ce are societatea la ora actuală, pentru că nu este normal ca o societate să funcționeze la jumătate din capacitatea ei.

Publicat în : Interviu  de la numărul 14

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: