Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Vladimir TISMĂNEANU: "Nu mi-am schimbat poziția față de populismul autoritarist al FSN în acea perioadă, inclusiv mineriadele din 1990 și 1991."

Amalia POPEANGĂ, Virginia MIRCEA

style="FONT-SIZE: 12pt; FONT-FAMILY: ''; mso-fareast-font-family: ''; mso-ansi-language: EN-US; mso-fareast-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA">"Mi se pare ca unii nu înțeleg că putem să fim în dezacord cu un interlocutor (anume dl. Iliescu), păstrând totuși relații civilizate și spiritul dialogului.Sunt numeroase teme în care mă delimitez categoric de dl. Iliescu, ceea ce nu înseamnă că scopul meu a fost să-l "încui" ori că mi-am propus să obțin "confesiuni senzaționale". "

Sunteți unul dintre cei mai reputați cercetători ai comunismului. Eu personal, dacă aș fi plecat din România în perioada comunistă, aș fi fost mai degrabă interesată de studiul democrațiilor occidentale. De ce ați ales comunismul ca temă de studiu?

Atunci când am ajuns eu în Occident (în 1981 la Paris, apoi, după o perioadă venezueliană, în septembrie 1982, în Statele Unite), se știa mult despre Școala de la Frankfurt (tema doctoratului meu susținut în 1980 la Universitatea din București), despre teoria și practica democrațiilor liberale și despre alte subiecte mult timp explorate și dezbătute.Nu se știa însă prea mult despre natura mișcărilor revoluționare (în America Latină) ori despre comunismul est și central european. Se întâmplă ca aceste două subiecte să mă fi pasionat încă din adolescență, iar atunci când unul din editorii revistei Telos, profesorul Andrew Arato mi-a sugerat să scriu un studiu despre comunismul românesc, am făcut-o imediat, poate fără să-mi dau seama că mă angajam într-o lungă aventură intelectuală. Studiul, apărut în amintita revistă seintitula "The Ambiguity of Romanian National Communism" și conținea multe ipoteze pe care aveam să le dezvolt în următoarele două decenii. Să nu uit, în același timp, continuam să lucrez pe teme legate de mișcările radicale ale stângii latino americane (am publicat un volum, un fel de enciclopedie a acestor mișcări, la editura Pergamon-Brassey, eu fiind co-autor, iar autorul principal fiind cercetătorul științific Michael S. Radu, de la Foreign Policy Reseach Institute din Philadelphia, o autoritate internațională în problemele terorismului și violenței politice). Studiile mele pe aceste teme (ideologii, mișcări și partide revoluționare) au apărut în acei ani în reviste precum Orbis, Survey, L'homme et la societe, Praxis International (în aceasta din urmă am publicat în 1984 un studiu despre destinul marxismului critic în Europa de Est și Centrală, embrionul viitoarei mele cărți Mizeria utopiei). Ceea ce m-a atras spre studierea comunismului era tocmai faptul că puteam să-mi folosesc experiența de "insider" (crescusem în acest tip de sistem) pentru a explica, pe bază științifică, deci istoric-comparativă, dinamica și agonia acestor regimuri leniniste.Adăugați că am fost întotdeauna interesat de problema mitului, a ideologiei și a utopiei.

Considerați încheiată această etapă odată cu apariția cărții "Stalinism for All Seasons: A Political History of Romanian Communism?". Dacă da, apariția cărții "Marele șoc din finalul unui secol scurt" se înscrie în același efort de analiză a comunismului românesc sau a fost intenționată a fii mai degrabă un material pentru o istorie postrevoluționară?

Etapa scrierii istoriei comunismului românesc este, pentru mine, încheiată. Evident că voi mai scrie pe teme legate de acest fenomen care mi-a și ne-a marcat destinele. Vreau, de pildă, să scriu o carte despre mama mea și sora ei (prima a fost soră de caritate în cadrul Brigăzilor Internaționale din Spania, cealaltă a fost o eroină a Rezistenței franceze, amândouă au crezut cu pasiune în idealurile antifasciste, s-au aflat în mijlocul unor evenimente cruciale, amândouă și-au sfârșit viața sub semnul unor imense deziluzii), deci cred că pot oferi un text de mare interes istoric, moral și intelectual.Am folosit frecvent în cartea mea "Stalinism for All Seasons" conceptul de bizantinism pentru a explica acest fenomen.În recenzia pe care a făcut-o cărții mele în prestigiosul săptămânal londonez Times Literary Supplement, apărută sub titlul "Byzantine tragedy", istoricul britanic David Pryce-Jones scria: "Combinând expertiza științifică cu durerea și mânia, această carte lămurește de ce România are asemenea dificultăți în a deveni o țară normală". Mă voi ocupa în continuare de chestiunea rolului PCR în mișcarea comunistă mondială, dar nu cred că voi mai avea timpul și răbdarea să petrec luni de zile în arhive. O altă temă de care mă ocupam -contract pentru o carte cu University of California Press - este natura tiraniilor ideologice (fascism, comunism) și lecțiile secolului XX.

Cartea "Marele șoc", cum frumos scria Radu Călin Cristea în Ziua, este cronica unui "inevitabil dialog": sociologul comunismului (V.T.) a putut sta de vorbă normal, dezinhibat, politicos și deschis cu un personaj pe care l-a studiat de-a lungul întregii perioade de după 1989 (și chiar înainte). Din perspectiva mea, cartea este un excelent complement pentru o lucrare la care lucrez acum, ca bursier la National Endowment for Democracy: "Democracy, Romanian-style. Parties, Personalities, Ideologies".

Anumiți "fani" ai dumneavoastră din România, persoane de dreapta în general, au fost dezamăgiți de apariția cărții de interviuri cu domnul Ion Iliescu. Ce a determinat schimbarea de ton, de la calificative destul de dure la adresa acestuia, la realizarea unui astfel de dialog?

Am văzut și eu tot felul de reacții. Prefer însă să menționez aici analizele calme și oneste, chiar dacă uneori și critice (personal mă bucur că există analize serioase și critice)-Ion Bogdan Lefter în Observator Cultural, Radu Călin Cristea și Toader Paleologu (inteligent-ironic), în Ziua, Tudorel Urian în România Literară, Marius Tucă în Jurnalul Național. Altminteri, am constatat că polarizările emoționale (cu greu le-aș putea numi ideologice) fac încă ravagii în România. Eu am propus, ca profesor american de origine română, un dialog cu o pesonalitate de vârf a României post-comuniste. Am fost și rămân, în multe privințe, un critic al PSD și al președintelui Iliescu. Fac însă distincția între critic și adversar personal.Argumentul cărții cred că spune limpede ce am urmărit.

Mi se reproșează acum, chiar de către un cunoscut analist politic care, cum spun americanii, "should know better", că nu am pus "întrebări încuietoare". Altcineva merge până acolo încât mă acuză de "trădare", respectiv de faptul că aș fi semnat "pace separată" cu PSD. Mi se pare ca unii nu înțeleg că putem să fim în dezacord cu un interlocutor (anume dl. Iliescu), păstrând totuși relații civilizate și spiritul dialogului.Sunt numeroase teme în care mă delimitez categoric de dl. Iliescu, ceea ce nu înseamnă că scopul meu a fost să-l "încui" ori că mi-am propus să obțin "confesiuni senzaționale". Uitați-vă la discuția despre "Scrisoarea celor șase"-eu îl întreb o dată, de două ori, dl. Iliescu răspunde laconic, eu merg mai departe. Cititorul trage propriile concluzii (rog de asemenea să se citească atent atât de subtila prefață scrisă de profesorul Dinu Giurescu).

Se confundă două specii: interviul jurnalistic și dialogul politico-intelectual.Simplu spus, nu ne mai aflăm în 1990 sau chiar în 1996-între timp a existat o guvernare CDR, PSD nu mai este FSN (deși rădăcinile evident că acolo se află), PD (tot născut din FSN) este adversarul PSD, etc.Tonul dur din 1990 era justificat prin realitățile epocii. Nu mi-am schimbat poziția față de populismul autoritarist al FSN în acea perioadă, inclusiv mineriadele din 1990 și 1991. Concluzia mea despre Ion Iliescu există în capitolul final al volumului amintit mai sus ("Stalinism for All Seasons", urmând să apară la Polirom în primăvara anului 2005).Susțin, spre deosebire de alții, că există diferențe reale între primul Iliescu (ostil pluralismului) și cel de-acum (care, fie că iubește sau nu pluralismul, îl acceptă).Aș menționa, pentru cei care vor să știe mai mult despre poziția mea intelectuală, recent apărutul meu volum "Scopul și mijloacele. Eseuri despre ideologie, tiranie și mit" (Ed. Curtea Veche, 2004), lansat în martie, în prezența mea, la întâlnirile României Literare de la Clubul Prometheus.

Ați vorbit, cu ocazia lansării cărții, despre "învățarea politică", drept proces pe care l-a parcurs domnul Iliescu de-a lungul ultimilor ani. Ce înseamnă această "învățare politică"? Ține de acumulare de informații, de atitudine, de ce anume?

Probabil că de ambele: Ion Iliescu, cum spuneam, este un personaj capabil să înțeleagă spiritul vremii (ceea ce se numește Zeitgeist). Procesul europenizării, intrarea în NATO, contactele internaționale, prăbușirea sovietismului ca sistem politic, social și economic, l-au influențat, neîndoios. Nu știu în ce măsură va reuși el să se opună tendinței de oligarhizare a partidului pe care l-a creat și condus. Tăcerile sale, reacțiile prea puțin tranșante pe tema acestui flagel care este corupția și, pandantul ei, sistemul baronal, sunt teme pe care le voi urmări cu atenție în perioada următoare.Va fi Ion Iliescu loial partidului său (conform logicii "Right or wrong, it's my party"), va rămâne el protectorul atâtor interese și jocuri care au împiedicat și împiedică adevăratele, profundele și atât de necesarele reforme? Oricum ar sta lucrurile, responsabilitatea sa pentru ce s-a petrecut în acești ani este incontestabilă și, depinde în fond de el să se delimiteze critic în raport cu atâtea șocante exemple de corupție sineo-autoritarism (am propus recent conceptul de "mexicanizare").Raportul organizației Freedom House despre crescândul control al PSD asupra presei locale din diverse zone ale țării arată că există serioase fisuri în funcționarea democrației românești.

Recunoaște și domnul Iliescu, o afirmați și dumneavoastră, că în România nu a existat nici o dată o școală de stânga, de sorginte marxistă. Cum s-au format atunci credințele? Pentru că domnul Iliescu este reprezentantul mai multor generații care cred în această ideologie. Și cum bazele unei astfel de școli de gândire nu au fost puse nici în perioada post-revoluționară, credeți că mai este posibil socialismul, chiar democratic, ca opțiune pentru generațiile tinere?

M-am referit adeseori la necesitatea diversității spectrului ideologic și politic. Orice formă de monism în planul politic este prin definiție o invitație la intoleranță și bigotism. Îmi scria recent un cunoscut eseist că, în context românesc, ar fi poate cazul să mă definesc ca aflându-mă la "extrema stângă a dreptei". Lăsând gluma de-o parte, eu cred că există în România tradiții ale raționalismului critic, anti-fascist, anti-comunist, pluralist, care trebuie cultivate-ele nu sunt de stânga, ci de centru.Mă refer la valorile liberale în care am crezut și cred: libertățile individului, guvernământ limitat, separarea puterilor, independența justiției, garantarea proprietății, piața liberă, justiție socială, compasiune. O stângă moderată nu se diferențiază de o dreaptă civilizată prin viziuni radicale, ci prin strategii diferite de atingere a unui bine public asupra cărora, într-o democrație viabilă, există un relativ consens. În această direcție sper eu că va merge România. Aceasta însă implică o regenerare a elitelor, în special în rândul partidului gigantic care este PSD, o despărțire ne-echivocă de trecut, inclusiv de reminiscențele serviciilor secrete din anii dictaturii comuniste.La ora actuală, pentru mine, valorile liberale sunt promovate de PNL, al cărui viitor este garantat de însuși faptul că în România se dezvoltă, mai mult sau mai puțin vizibil, o clasă de mijloc. Faptul că mulți români așteaptă însă o altă ofertă (diferită de cea actuală) sugerează că există un teren propice pentru diverse populisme.Or, o știm prea bine, populismul nu a rezolvat niciodată problemele pe care le-a denunțat în retorica sa belicoasă. Cel mai adesea, cum s-a întâmplat în Argentina lui Peron, le-a agravat.Socialismul de stat, cu economia planificată și idealul "omului nou" nu mai are viitor. Ideile social democrate evident că au un viitor, însă mai degrabă în direcția preconizată de Tony Blair cândva ("a treia cale": dincolo de autoritarismul partidului/stat dar și de ceea ce unii numesc "fundamentalismul pieții"-John Gray, George Soros).

Publicat în : Interviu  de la numărul 14

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: