Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

După 18 ani de închisoare, Mordechai Vanunu nu regretă nimic

Roxana IONICI

style="FONT-SIZE: 12pt; FONT-FAMILY: ''; mso-fareast-font-family: ''; mso-ansi-language: EN-US; mso-fareast-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA">Mordechai Vanunu, fost tehnician în domeniul nuclear, acum în vârstă de 50 de ani, a petrecut 18 ani în închisoare, după ce a dat publicității mai multe informații secrete privind programul nuclear al Israelului.

La numai câteva minute după eliberare, Vanunu a declarat ca se simte "mândru si fericit" că a dezvăluit secretele centralei de la Dimona si a afirmat că Israelul "nu are nevoie de arma nucleară". El a cerut autorităților israeliene să permită inspectorilor internaționali să viziteze reactorul nuclear de la Dimona. În fața închisorii Shikma din Ashkelon-, Vanunu a subliniat că "nu mai ascunde nici un secret" pe care l-ar putea împărtăși presei. Într-o conversație înregistrată între Vanunu și agenții care îl păzeau în ultima perioadă de detenție, el a declarat că nu regretă faptele pentru care a fost condamnat și nu se consideră vinovat, deoarece a acționat după cum i-a dictat conștiința. În Israel, Vanunu a fost calificat spion și trădător, sau, cel puțin, un om periculos. El și-a atras, însă, numeroși admiratori printre cei care militează împotriva înarmării nucleare. Ei l-au numit "prizonier de conștiință". În 1987, Mordechai Vanunu a primit premiul Right Livelihood, echivalent al Nobelului, care se acordă militanților pentru diferite cauze, iar de atunci, Amnesty International a cerut în mod constant eliberarea sa. Pe de altă parte, însă, autoritățile israeliene au afirmat că Vanunu încă mai prezintă o amenințare la adresa securității statului, de aceea i-au impus restricții severe. El nu va putea obține un pașaport și nu va putea părăsi timp de un an teritoriul israelian. În plus, nu va avea voie să discute cu cetățeni străini, nu va avea telefon mobil și nici acces la internet. Vanunu va locui într-un apartament din Jaffa, lângă Tel Aviv și va fi permanent sub observație. Potrivit televiziunii israeliene, Serviciul de Securitate Internă - Shin Bet - estimează costurile supravegherii la uriașa sumă de un milion de dolari pe an.

Mordechai Vanunu s-a născut în 1954, la Marrakesh, în Maroc, într-o familie foarte legată de valorile religioase iudaice, care a emigrat în Israel în 1963. După efectuarea stagiului militar obligatoriu de trei ani, în 1976 a început să lucreze ca tehnician la reactorul nuclear de la Dimona, în deșertul Neghev. În același timp s-a înscris la Universitatea Ben Gurion, unde a început să-și manifeste simpatia față de cauza palestiniană, ajungând, astfel, în atenția autorităților. Tot atunci, Vanunu a început să fotografieze instalațiile nucleare de la Dimona, "fără un scop anume", așa cum a mărturisit ulterior. În 1985 a fost disponibilizat de la centrul nuclear și, profitând de plata compensatorie pe care a primit-o, a plecat într-o lungă călătorie ajungând până în Australia unde Mordechai Vanunu s-a convertit la creștinism și a fost botezat de un preot anglican. Acest fapt l-a îndepărtat definitiv de părinți, în special de tatăl său rabin și de cei 11 frați și surori. În timpul unei discuții despre pace și proliferare nucleară, la biserica pe care începuse să o frecventeze în Australia, un ziarist columbian pe nume Oscar Guerrero, l-a auzit pe Vanunu vorbind despre fostul său loc de muncă din Israel, și și-a dat seama imediat că acesta știe lucruri importante, pe care presa ar fi foarte interesată să le afle. Interesați au fost doar reprezentanții presei britanice. În vara anului 1986, Sunday Times a trimis în Australia un ziarist de investigații, Peter Hounam, pentru a evalua informațiile deținute de Vanunu. După întâlnirea cu fostul tehnician de la Dimona, Hounam și-a dat seama imediat că acesta poate furniza într-adevăr date importante, care ar putea să confirme speculațiile potrivit cărora Israelul ar deține arme nucleare, ceea ce guvernul de la Ierusalim nu a recunoscut niciodată. La scurt timp, Mordechai Vanunu a fost dus la Londra pentru a sta de vorbă cu experți în tehnologie nucleară, iar Sunday Times a publicat un amplu material despre dezvăluirile spectaculoase făcute de un israelian, fost tehnician la Dimona. Vanunu a dispărut subit, chiar înainte de apariția articolului. Capturarea lui Vanunu a urmat un model clasic: o turistă americană seducătoare, cu numele Cindy, l-a abordat pe Vanunu la Londra, ca din întâmplare, și s-a "îndrăgostit" de el. Pe 30 septembrie 1986, Cindy i-a dat întâlnire lui Mordechai la Roma. Vanunu, care atunci avea 30 de ani, deși fusese avertizat despre riscul unei răpiri de către agenții Mossadului, a ignorat aceste avertismente și, după vizita la Roma, nimeni nu a mai știut ce se întâmplă cu el, până când, o lună mai târziu, autoritățile israeliene au recunoscut prinderea și arestarea lui. Procesul a avut loc în martie 1988, la un an după capturare, când Vanunu a fost condamnat la 18 ani de închisoare, pentru trădare și spionaj. De fapt, "turista Cindy", pe numele său adevărat Cheryl Haim Bentov, era o agentă Mossad cu misiunea de a-l atrage pe Vanunu într-un loc în care putea fi capturat mai ușor. După arestarea sa, tot ce a știut să transmită despre capturare a fost că, odată ajuns la Roma, a mers cu "iubita" sa într-un apartament unde îl așteptau doi agenți Mossad, care l-au sedat și l-au dus într-un port. Aceste detalii au fost scrise de Vanunu pe palma mâinii, pe care a arătat-o jurnaliștilor în timpul unei înfățișări la tribunal. El a fost scos din Italia într-un container și dus în Israel unde a fost judecat și condamnat. După ce a fost "recuperat" de autoritățile israeliene, a fost interogat și trimis în judecată, dar soarta sa putea fi și mai rea. Șeful de atunci al Mossadului, Shavit Shabtai, a mărturisit că s-a gândit, inițial, la posibilitatea lichidării lui Vanunu într-un mod care să nu atragă atenția, după ce el a început să dezvăluie presei secrete nucleare. Această soluție ar fi evitat toată publicitatea în jurul cazului și a procesului care a urmat. "Dar un evreu nu face asta altui evreu. A fost un trădător și, în conformitate cu morala iudaică, a fost condamnat la închisoare", a afirmat Shavit Shabtai într-un interviu recent. Israelul nu a recunoscut niciodată, dar nici nu a dezmințit că ar avea arme nucleare. Conform informațiilor comunicate de Vanunu și potrivit mai multor experți străini care au evaluat datele, Israelul deținea, în momentul respectiv, cel puțin 200 de ogive nucleare și diverși vectori capabili de a le transporta.

 

Publicat în : Politica externa  de la numărul 14

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: