Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Provocările interne și externe ale președintelui Putin

Laurențiu CONSTANTINIU

În a doua jumătatea a anilor '90, axioma potrivit căreia politica externă a oricărui stat depinde într-o mare măsură de realitățile sale interne, și-a pierdut din actualitate în ce privește Rusia președintelui Elțîn, această axiomă încetând să mai constituie un instrument pentru înțelegerea politicii externe a Kremlinului.



În timp ce pe plan intern, în perioada 1991-1999, Rusia a fost nevoită să facă față unui val de probleme economice, sociale și politice, pe plan extern, politica promovată de Moscova față de anumite regiuni ale lumii s-a activizat, Rusia dorind să-și restabilească statutul de superputere. Este adevărat că, în cadrul acestui proces, ea a întâmpinat o serie de probleme, unele din ele cu caracter vremelnic.

Există însă și cauze obiective, care s-au aflat la baza acestui comportament: în pofida faptului că Rusia s-a confruntat cu serioase probleme pe plan intern, ca urmare a tranziției la economia de piață, pe plan militar ea a continuat să rămână un pion important al politicii mondiale, fie numai și datorită arsenalului său militar.

Dimpotrivă, în timpul administrației Elțîn, nu de puține ori, politica externă rusă a influențat-o pe cea internă. În lupta sa cu opoziția și, mai ales, în momentele de criză economică, președintele Elțîn a beneficiat de sprijinul politic al Occidentului și al instituțiilor financiare internaționale, care, nu de puține ori, l-au ajutat să înlăture obstacolele ivite.

Odată cu sosirea la putere a lui Vladimir Putin, potențialul economic și social al Rusiei (altfel spus, realitățile interne) a început să dețină o pondere mult mai mare în elaborarea politicii externe. Consecința corelației dintre "intern și extern" nu a întârziat să dea roade, politica externă rusă dobândind un caracter pragmatic. Prezența rusă într-o serie de puncte mult prea îndepărtate de granițele Rusiei a fost lichidată (cazul Cubei). A devenit prioritară așa-numita zonă a vecinătății apropiate (spațiul fost sovietic), obiectivul fiind extinderea și consolidarea influenței ruse. În același timp, s-a extins cooperarea cu SUA și statele UE, pe diferite direcții.

În decursul ultimului an, au apărut noi schimbări în raport cu cele din anii anteriori. S-a creat chiar impresia că politica externă rusă a câștigat un grad de autonomie mai mare în raport cu realitățile interne sau că aceasta izvorăște din reprezentarea inadecvată pe care "policy makers" ruși o au asupra problemelor interne. Este posibil ca noile abordări în materie de politică externă ale Kremlinului, care s-au materializat printr-o conduită mai "dură" în relația cu partenerii occidentali, să fi apărut nu atât ca urmare a unei adecvate analize a politicii interne, cât datorită tendințelor care s-au făcut simțite în politica globală și care s-au dovedit a fi prielnice pentru Moscova.

În urma creșterii prețului petrolului pe piața mondială și a dorinței multora dintre statele puternic industrializate de a pune capăt dependenței lor petroliere față de zona Golfului, Rusia (a cărei economie se bazează într-o mare măsură pe exportul de materii prime și resurse energetice) s-a transformat, treptat, într-una din superputerile energetice ale lumii. Pe fondul luptei acerbe pentru controlul zonelor bogate în resurse energetice, acest statut se poate transforma într-un atú foarte important, care poate influența politica externă.

În același timp, posibilitatea ca partenerii occidentali ai Rusiei (UE și SUA) să exercite presiuni asupra ei din diverse motive s-a redus considerabil. Statele Unite s-au "legat" în Irak și sunt premize care să ne permită să afirmăm că, pe fondul anului electoral din SUA, actuala administrație nici nu va dori și nici nu va mai dispune de timpul necesar să determine Kremlinul să-și corecteze politica externă. Același lucru se poate spune și despre Uniunea Europeană, confruntată cu serioase probleme legate de procesul de extindere și, parțial, de cel de adoptare a Constituției europene.

Recentul atentat de la Madrid, care a amplificat considerabil neliniștile liderilor vest-europeni, îi va determina pe aceștia să se concentreze mai mult asupra propriilor probleme interne. Din acest punct de vedere, Kremlinul nu are a se aștepta din partea partenerilor săi la acțiuni semnificative, care să-i îngrădească libertatea de acțiune.

Factorii sus-amintiți au permis Rusiei să-și consolideze pozițiile pe plan extern. Probabil că, nu întâmplător, în această perioadă, a apărut ideea "imperiului liberal", lansată de Anatolii Ciubais (unul din liderii Uniunii Forțelor de Dreapta), și care a devenit un instrument efectiv de explicare a metodelor de politică externă ale Kremlinului. Din dublul ei înțeles, reiese că activismul Kremlinului în materie de politică externă a avut loc pe fondul refacerii treptate a potențialului economic care afacilitat expansiunea companiilor energetice rusești (petroliere, hidroenergetice, atomoelectrice). Cu alte cuvinte, Rusia își recuperează pozițiile pierdute pe arena internațională, chiar dacă ea se limitează doar la fostul spațiu sovietic. "Imperialismul liberal" actual al Rusiei însă, se caracterizează nu atât prin dorința ei de a îngloba în granițele sale actuale alte state, cît de a-și impune dominația politică, prin intermediul influenței economice.

Pentru multă vreme, influența rusă în zona CSI s-a menținut grație strânselor relații care existau între establishment-ul politic rus și elita post-sovietică din aceste țări, care, până nu demult, a deținut funcții de conducere. Odată cu începutul procesului de schimbare a elitelor (în Azerbaidjan și Gruzia procesul a avut deja loc, iar în Armenia, recentele manifestații ale opoziției arată că el e pe cale să se producă) și a penetrației SUA - economic, politic și militar - în zonă, situația s-a schimbat. Dependența energetică de Moscova nu mai este suficientă pentru menținerea și consolidarea influenței în aceste țări, care doresc mult mai mult decât accesul la resursele energetice rusești ieftine. Unii visează la UE, alții la asocierea la programele de dezvoltare economică europene și americane.

Limitarea resurselor interne se reflectă negativ și asupra încercărilor Kremlinului de a-și activa politica externă în zone noi și, mai ales, de a o elibera de sub influența partenerilor occidentali. Din acest punct de vedere, ideea consolidării rolului Rusiei în Extremul Orient prin intermediul conductelor de petrol și gaz și prin conectarea statelor Asiei de Est, ale căror nevoi energetice sunt tot mai mari, la rezervorul energetic numit Siberia-, pare logică.

Astăzi, statele din zonă fac obiectul unei creșteri economice rapide, în urma căreia regiunea are toate șansele ca în următorii 10 ani să devină unul din centrele economiei mondiale. Reorientarea exportului de petrol al Rusiei spre Asia de Est ar avea drept consecință diminuarea dependenței economice de livrările petroliere în țările UE, care, în acest moment, sunt principalii importatori de petrol rus.

În actualul context, acest obiectiv este foarte important. Cooperarea cu UE în anumite direcții întâmpină anumite dificultăți. Oficialii de la Bruxelles nu doresc să facă concesii Moscovei în problema relațiilor bilaterale și economice dintre Moscova și statele est-europene (în special cele baltice), care vor deveni membre ale organizației. Rusia ar putea pierde anual, în cazul în care nu ar ajunge la un compromis cu partenerii europeni, sume cuprinse între 150-300 mln. dolari/anual. Mai mult, UE condiționează admiterea Rusiei în WTO de o serie de condiții considerate de partea rusă inacceptabile,iar accesul cetățenilor ruși în spațiul Schengen se face, în continuare, cu dificultăți.

De aceea, pentru putea deveni membru "cu drepturi depline" al zonei Asia-Pacific, Rusia trebuie să acorde mai multă atenție zonelor sale din Extremul Orient și Siberia pentru ca acestea să fie apte să interacționeze economic cu celelalte state. Unele din aceste spații ale Rusiei pot face obiectul expansiunii economice din partea statelor cu ritmuri de dezvoltare crescute. Siberia- și Extremul Orient rămân, însă, pentru Rusia, doar regiuni furnizoare de materii prime, în care standardul de viață continuă să rămână scăzut. Populația din zonă părăsește teritoriul, preferând partea europeană a Rusiei. În această situație, fără programe de dezvoltare puternice, ele nu numai că nu vor putea fi transformate în "rampe de lansare" ale Rusiei spre zona Asia-Pacific, dar pot fi și pierdute (afluxul de chinezi către Siberia a atins cote care provoacă neliniști la Moscova).

Ca o concluzie, se poate spune că politica externă în cel de al doilea mandat al lui Putin va depinde, nu atât de capacitatea diplomației ruse, cât, mai ales, de ritmul și eficacitatea promovării reformelor sociale și a programelor de dezvoltare economică, care pot conferi un dinamism crescut politicii externe.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 14

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: