Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Kosovo, un butoi cu pulbere care stă să explodeze

Andrei BĂDIN

Confruntările recente dintre sârbii și albanezii din Kosovo s-au soldat cu peste 31 de morți și aproape 600 de răniți, inclusiv 61 de militari NATO. Violențele au izbucnit după ce trei copii albanezi s-au înecat în orașul Kosovska Mitrovița, iar albanezii i-au acuzat pe sârbi de aceste asasinate. Etnicii albanezi au început să îi atace pe sârbi, iar forțele internaționale au fost nevoite să intervină pentru a restabili ordinea.



Dacă statutul provinciei nu este clarificat, violențele vor continua

 

Confruntările recente dintre sârbii și albanezii din Kosovo s-au soldat cu peste 31 de morți și aproape 600 de răniți, inclusiv 61 de militari NATO. Violențele au izbucnit după ce trei copii albanezi s-au înecat în orașul Kosovska Mitrovița, iar albanezii i-au acuzat pe sârbi de aceste asasinate. Etnicii albanezi au început să îi atace pe sârbi, iar forțele internaționale au fost nevoite să intervină pentru a restabili ordinea.

"Violențele din Kosovo reprezintă sfârșitul unei iluzii", apreciază cotidianul austriac "Standard", care consideră că incidentele "au arătat provincia Kosovo așa cum este ea în realitate, cu un conflict uitat și nerezolvat în inima Europei".

"Reapariția tensiunilor amenință stabilitatea Serbiei, dar și pe cea a Macedoniei vecine, unde conviețuiesc populații albaneze și slave", afirmă cotidianul "Le Figaro", subliniind și incapacitatea Occidentului în fața acestei situații.

Violențele "demonstrează cît de artificială este aparenta pacificare din 1999", scrie cotidianul spaniol "El Pais", adăugînd că aliații trebuie "să se ocupe urgent de Kosovo".

 

Istoria

 

Kosovo face parte din Serbia-Muntenegru, dar este administrată de Națiunile Unite după intervenția NATO din anul 1999. Cu toate că, de la încheierea conflictului au trecut cinci ani, tensiunile între etnicii albanezi (musulmani) și cei sârbi (creștin-ortodocși) continuă.

Provincia Kosovo este una dintre cele mai sărace regiuni din Europa, mai mult de jumătate dintre cei 1,8 milioane de locuitori trăind sub pragul sărăciei.

Chiar dacă provincia este bogată în zăcăminte de argint, plumb, cărbune sau zinc, principala activitate a localnicilor este agricultura. În prezent, în Kosovo trăiesc 1,5 milioane de etnici albanezi și 80.000 de sârbi, dar alți 200.000 de sârbi au fugit de teama violențelor albaneze.

Ajuns la putere în 1989, președintele Slobodan Miloșevici a început să limiteze din ce în ce mai mult autonomia provinciei majoritar albaneze (obținută în timpul lui Tito), prin urmare albanezii au declarat în mod unilateral independența provinciei, în 1991.

În 1995, Armata de Eliberare din Kosovo (UCK), a declanșat o campanie de gherilă împotriva obiectivelor sârbe, atrăgându-și riposta dură a armatei iugoslave.

Criza din provincia Kosovo a stârnit îngrijorare în comunitatea internațională, care a elaborat un plan de soluționare a conflictului, respins însă de Slobodan Miloșevici. Ulterior, NATO a intervenit, la începutul anului 1999, pentru a pune capăt luptelor din provincie. Conflictul s-a soldat cu cel puțin 10.000 de morți.

Trupele iugoslave au fost alungate de pe teritoriul provinciei în vara anului 1999, iar controlul provinciei a fost preluat de Națiunile Unite. Cu toate acestea, Kosovo aparține în continuare Serbiei.

Ibrahim Rugova, unul dintre inițiatorii rezistenței albaneze în anii 1995, a fost ales în funcția de președinte al provinciei în anul 2002. Rugova militează în continuare pentru independența provinciei sârbe.

Actualul premier kosovar este Bajram Rexhepi, un politician moderat care a încercat să calmeze tensiunile dintre albanezii și sârbii din Kosovska Mitrovița, localitatea în care a fost detonat conflictul.

 

Eșecul comunității internaționale

 

Comunitatea internațională a preluat conducerea administrativă a provinciei sârbe locuite majoritar de etnici albanezi, imediat după încheierea conflictului militar dintre forțele NATO și fosta Iugoslavie a lui Slobodan Milosevic, în 1999. Astfel, în Kosovo a fost instituit un guvern condus de un premier albanez, Bajram Rexhepi, însă prerogativele lui sunt strâns ținute sub control de autoritatea ONU. Timp de aproape cinci ani, ONU și forța NATO și-au exercitat ferm autoritatea asupra instituțiilor de securitate și administrative, alocând pentru procesul de menținere a păcii câteva sute de milioane de dolari. Eșecul este mai ales politic. Mandatul administrației ONU are la bază o rezoluție care precizează că provincia Kosovo rămâne, cel puțin formal, sub suveranitatea statului Serbia-Muntenegru însă majoritatea covârșitoare a kosovarilor vor independența. La Priștina, adminstrația civilă a ONU dublează un guvern autonom kosovar care cere să i se dea posibilitatea de a-și asuma prerogativele.

 

Balcanii de Vest, nodul gordian al Europei Unite

 

În condițiile în care aderarea României și Bulgariei la Uniunea Europeană este prevăzută în 2007, iar perspectiva aderării Turciei va fi analizată în luna decembrie a acestui an, viitorul așa-numitei regiuni a Balcanilor de Vest rămâne prins între instabilitatea internă și angajamentul echivoc al UE, comentează Borut Grgic, membru al Atlantic Council din Washington D.C. și consilier pe probleme de politică externă la Ljubljana. El atrage atenția căpopoarele din această regiune sunt total dezamăgite de perspectiva europeană. Se poate spune că zone din această regiune sunt practic "pe moarte". Tineretul emigrează, numărul pensionarilor crește pe zi ce trece, rata natalității este scăzută iar rata șomajului este mare - în anumite zone rata șomajului fiind încă de 50 la sută.

Serbia-Muntenegru și provincia Kosovo ridică o problemă de altă natură - este o chestiune de teritorialitate nedefinită, alături de reforme prea lente, spune Grjic. Teritorialitatea nu va fi decisă până în 2006 cel mai devreme, în cazul Muntenegrului. O revizuire a standardelor provinciei Kosovo se va face în 2005. Nu se preconizează încă negocieri privind statutul definitiv al acestei provincii, dar ele ar trebui să fie luate în calcul având în vedere frustrările sociale pe care le generează această nesiguranță.

Albania este un caz cu totul aparte, precizează analistul. Nu este nici atât de evoluată precum Croația sau chiar Macedonia în materie de reforme instituționale și economice. În multe privințe, autoritatea guvernului albanez se limitează la partea centrală a țării. Crima organizată este larg răspândită și constituie o problemă serioasă. Economia Albaniei supraviețuiește datorită subvenționării. În condițiile în care producția de primă importanță stagnează, uriașul deficit comercial secătuiește bugetul național. Din rațiunile de mai sus este nevoie de patru agende separate pentru a soluționa instabilitatea din Balcanii de Vest și a integra această regiune în UE, propune el. Una dintre agende ar trebui să vizeze Croația și Macedonia, cu un accent pus pe aderare. O agendă separată este necesară pentru Serbia-Muntenegru și Kosovo, accentul fiind pus pe soluționarea teritorială definitivă, urmată de stabilirea unui calendar de aderare la UE. A treia agendă este necesară pentru Bosnia și Kosovo, accentul fiind pus pe edificarea legalității și pe guvernare pe forțe proprii, iar a patra agendă trebuie să se focalizeze asupra Albaniei, concentrându-se asupra reconstrucției economice și instituționale depline.

Important este să nu se abordeze această regiune ca bloc, ci în termeni de proiecte individuale care să rupă sistematic cercul instabilității Balcanilor de Vest.

Grjic spune că excluderea regiunii Balcanilor de Vest din procesul aderării la UE este o dovadă de imaturitate, dacă ai în vedere faptul că odată cu aderarea României și a Bulgariei la forul european Balcanii de Vest vor deveni literalmente o navă în derivă în spațiul UE.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 14

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: