Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Bulgaria și România - o analiză comparativă

Roxana MAZILU

România și Bulgaria s-au aflat din nou pe 11 martie 2004 față în față pentru evaluarea progreselor făcute pentru îndeplinirea criteriilor europene. Rapoartele prezentate în cadrul Parlamentului European de către raportorii celor 2 țări au demonstrat că, în timp ce Bulgaria face reforme și progresează, România stagnează. Acesta este un fapt evident încă din Rapoartele de țară din 2002 și 2003. Bulgaria a trecut înaintea României în cursa pentru integrare.



În plus, față de obișnuitele critici, pe baza rapoartelor prezentate la Strassbourg, s-au ridicat tot mai multe voci care cereau decuplarea calendarelor de aderare ale celor două state, pe motiv că Sofia este mult mai avansată decât Bucureștiul. Sofia se teme că, în cazul în care România nu se va încadra în calendar (încheierea negocierilor până în octombrie 2004 și semnarea Tratatului de aderare) însăși aderarea comună din 2007 ar putea fi compromisă.

Avansul Bulgariei și cererea de decuplare readuc în atenție competiția între cele două state. Dar dincolo de aceasta este important de văzut care este situația politico-economică actuală a celor două țări și ce a dus la retardul României și la progresul Bulgariei. În acest sens, politicienii români ar putea să mai tragă cu ochiul uneori la guvernul de la Sofia și să vadă că, în ciuda asemănărilor și problemelor comune, reforma reală și seriozitatea sunt cele care fac diferența.

 

Negocierile și acquis-ul comunitar

 

Consiliul European de la Helsinki din 1999 a decis deschiderea negocierilor de aderare în 2000 atât cu România cât și cu Bulgaria dar, încă de la început, autoritățile bulgare s-au mișcat mai repede în adoptarea acquis-ului. În prezent acestea din urmă au închis 26 de capitole, iar 4 în curs de negociere : Concurența, Agricultura, Politica regională, Finanțe și buget. Întârzierea României nu a putut să fie decât nocivă, amânând adoptarea normelor europene, volumul legislației a crescut, ceea ce face ca în prezent procesul să fie și mai anevoios. Rezultatul este că autoritățile române au reușit să închidă doar 22 de capitole, iar 8 sunt deschise: Concurența, Agricultura, Politica regională, Finanțe și buget, Libera circulație a serviciilor, Justiție și Afaceri Interne, Energie și Mediu. Acestea sunt capitolele cele mai dificile. Dar deschiderea și închiderea unui capitol nu reprezintă tot. Țările trebuie atât să adopte cât și să implementeze legislația europeană, dar mai ales să o respecte.

Pe acest traseu, Bulgariei i s-au acordat gradual bile albe, atât în ceea ce privește criteriile economice cât și cele politice. România, în schimb, a primit în 2004 cele mai dure critici din partea instituțiilor europene. A fost adusă pentru prima dată în discuție neîndeplinirea criteriilor politice : stabilitatea instituțiilor care garantează democrația, statul de drept, respectarea drepturilor omului, respectarea și protecția drepturilor minorităților. Fenomene ca lipsa de independență a sistemului judiciar, încălcarea libertății presei, abuzurile poliției și încălcarea moratoriului privind adopțiile internaționale ca și corupția generalizată au devenit deficiențe care nu mai pot fi trecute cu vedrea la Strassbourg și Bruxelles. La rândul ei și Bulgaria a fost atenționată în ceea ce privește discriminarea minorității rrome, adopțiile internaționale unde 90% de copii sunt de etnie rromă și răspândirea rețelelor de crimă organizată.

În cazul României, avertismentul europenilor a fost ferm : este nevoie de atacarea marii corupții. Guvernul Năstase a luat în urma acestor critici o parte din măsurile necesare, demiterea unor înalți demnitari, inclusiv a ministrului integrării europene și al justiției dar acesta este doar vârful icebergului. Și Bulgaria a primit atenționări și este urmarită cu atenție dar, în combaterea corupției, Sofia a luat măsuri mult mai ferme, încă din 2001 numărul șpăgilor contorizate la nivel național au scăzut cu 300% și, în plus, legislația anticorupție a fost adoptată, intrând în prezent în faza de aplicare. În ceea ce privește reforma judiciară, guvernul bulgar a închis înaintea celui român capitolul Justiție și Afaceri Interne.   

 

Economia

 

După 14 ani de la căderea comunismului, atât în România cât și în Bulgaria marea problemă rămâne sărăcia și lipsa de performanță economică. Dacă macroeconomic au fost înregistrate creșteri, acestea au influențat prea puțin standardul de viață al populației. Inflația (mai ales în România) și șomajul cronic (mai ales în Bulgaria) sunt probleme greu de controlat.

Criteriul economic enunțat la Copenhaga presupune existența unei economii de piață funcționale și capacitatea de a face față presiunii concurențiale pe Piața Internă. Bulgaria a primit încă din 2002 statutul de economie de piață funcțională, în timp ce economia românească nu l-a primit pe deplin nici în Raportul din 2003. Întrebarea care se pune este ce a făcut Bulgaria și nu a făcut România pentru a progresa.

În primul rând este vorbadespre privatizare. După criza economică și financiară gravă din 1997, alegerile sunt câștigate de Mișcarea Națională Simeon II iar fostul rege devine prim ministru. Pe termen scurt redresarea economică nu s-a produs ceea ce a dus ca, în 2002, economia bulgară să se afle într-un impas care inspiră presei comparații cu situația Argentinei. Presat de U.E. și de Fondul Monetar Internațional, premierul decide să vândă marile companii cu probleme:Bulgartabac, Telecomul, șantierele navale de la Varna, marile bănci, compania aeriană, companiile de electricitate și flota comercială. Această strategie a însemnat atât o atragere masivă de capital, cât și o lovitură de imagine la Bruxelles.

În comparație, toate guvernele de la București au abordat cu greu reformele sectoriale, iar privatizările s-au realizat cu întârziere și în afara unei strategii bine elaborate. Așa s-a ajuns ca pe ultima sută de metri, în 2004, guvernul Nastase trebuie săfacă o serie de privatizări esențiale: Banca Comercială Română, Petrom, companii din sectorul electric și de gaze. În ceea ce privește energia, bulgarii au fost nevoiți să închidă o parte din reactoarele nucleare de la Kozlodui, rămânand doar cele două conforme cu normele europene dar pe termen lung este considerată că va putea deține, alături de Polonia, cel maimare potențial energetic dintre țările U.E.

Pe de altă parte, disciplina financiară impusă de FMI a dus la realizarea, în economia bulgară, a unei inflații de o singură cifră, 5,8% în 2002, în timp ce România nu va putea să atingă în 2004 nici măcar 9%, băncile avansând procentele 10-11% ca fiind previziuni mai realiste.

Și în sectoare ca turismul și tehnologia informației, Bulgaria a știut să aplice strategii mai bune ca și în atragerea investițiilor. Aceasta în timp ce corupția, sistemul clientelar, improvizația și lipsa de responsabilitate continuă să sporească suspiciunile investitorilor față de România. Dar desigur, marea provocare rămâne în continuare în ambele țări creșterea standardului de viață și pentru care toate speranțele românilor și bulgarilor se leagă de aderarea la Uniunea Europeană.

Din cele spuse mai sus, pentru România concluzia este prea puțin optimistă.   În primul rând, guvernul român nu are șanse să realizeze obiectivul închiderii negocierilor în 2004. Cele 8 capitole deschise sunt cele mai dificile și presupun reforme greu de făcut într-un an electoral, iar strict economic este puțin probabil să se producă mari investiții sau schimbări majore înainte de alegeri. România nu are altă soluție decât să își asume situația actuală, să își identifice cu onestitate problemele și să le rezolve, chiar dacă negocierile vor dura mai mult. Așa cum au afirmat numeroși lideri europeni, atâta timp cât reformele continuă, aderarea în 2007 nu este neapărat un obiectiv ratat. Drumul de urmat pentru România va deveni mai clar după ce comisarul pentru extindere Gunther Verheugen va anunța pe 27 aprilie 2004, strategia care trebuie aplicată.

Pentru Bulgaria toate semnalele au fost pozitive. Încă din 27 noiembrie 2003, la Bruxelles, Romano Prodi a afirmat, în urma întâlnirii cu premierul Simeon de Saxa Coburg Gotha, că intrarea Bulgariei în Uniune în 2007 nu mai este un lucru pus la îndoială.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 14

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: