Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Rolex

Cristian BANU

Firma Rolex a fost înfințată în 1905, la Londra, de germanul Hans Wilsdorf. Inițial, compania s-a numit Wilsdorf & Davis, Davis fiind cumnatul lui Hans. La vremea aceea, majoritatea manufacturilor produceau numai ceasuri de buzunar, deoarece tehnologia nu le permitea realizarea de mecanisme atât de mici încât să poată funcționa pe ceasuri de mână.



Firma Rolex a fost înfințată în 1905, la Londra, de germanul Hans Wilsdorf. Inițial, compania s-a numit Wilsdorf & Davis, Davis fiind cumnatul lui Hans. La vremea aceea, majoritatea manufacturilor produceau numai ceasuri de buzunar, deoarece tehnologia nu le permitea realizarea de mecanisme atât de mici încât să poată funcționa pe ceasuri de mână.

Dar Wilsdorf era un perfecționist, care a îmbunătățit constant standardele, creând mecanisme din ce în ce mai mici. Aegler, o companie elvețiană de dimensiuni mici a fost de acord să le livreze mecanisme de ceas suficient de mici pentru a putea fi montate pe ceasuri de mână. Astfel, Wilsdorf începe să producă ceasuri în trei tipuri de modele: sportiv, business și casual.

În 1910, Wilsdorf își schimbă brandul, devenind Rolex, un nume ușor de pronunțat în orice limbă. Tot atunci, trimite primul mecanism la școala de orologie din Elveția, mecanism care avea să fie premiat. Hans Wilsdorf considera că un ceas trebuie să îndeplineacxă 2 condiții: să măsoare corect timpul și să fie de încredere. Obținând acel premiu, prima condiție putea fi deja considerată îndeplinită, așa că el a început să-și concentreze eforturile asupra celei de-a doua. Princiala problemă a vremii era că praful și umezeala pătrundeau în carcasă, ducând astfel, cu timpul, la deteriorarea mecanismului. Astfel, era nevoie să fie proiectată o carcasă rezistentă la apă și praf. Wilsdorf reușește să proiecteze o carcasă revoluționară care îndeplinea aceste condiții.

Rolex nu a ezitat să facă reclamă în treaga lume primului ceas "waterproof". La vremea aceea, publicul era mai degrabă sceptic asupra acestui lucru. Numai că, văzând ceasul într-un acvariu plasat în vitrina magazinului, oamenii au fost convinși. Această csampanie a creat un enorm "brand awarness" pentru Rolex, care a rămas de atunci în colo unul din numele de referință în orologie, în ciuda faptului că acum ceasurile waterproof fac parte din oferta aproape tuturor firmelor producătoare de ceasuri.

În 1918 a fost dezvoltat Rolex Prince, care a devenit în scurt timp un best seller. În 1931 a fost inventat "rotorul" - o plăcuță de metal care se mișcă liber, prin forța gravitației. Astfel apare Rlex Perpetual.

La finele primului război mondial, steaua Rolex strălucea cu putere, marca fiind asociată cu reușita deplină. Cel care poseda un ceas Rolex era un om de succes. Specialiștii spun că ceea ce distinge un Rolex de alte ceasuri premium îl reprezintă designul său deosebit, care poate fi recunoscut de departe, fie pe un teren de baschet, fie la o recepție de clasă. De altfel, designul nu a a evoluat aproape deloc de-a lungul timpului. Astfel, dacă pui unul lângă altul un ceas Datejust din 1948 cu unul din 2004 nu veți observa prea multe diferențe la exterior. În interior însă, probabil că nu veți găsi o piesă care să poate fi transferată de la unul la celălalt.

Acest aspect atemporal îl transformă și într-o investiție excelentă. Entuziasmul care i-a cuprins pe mogulii din întreaga lume în septembrie 2000 la o licitație Christie din Londra, când a fost scoasă la licitație o colecție de ceasuri Rolex, din 1910 până în anii '90. Piesa de rezistență a colecției a fost un ceas Paul Newman Cosmograph Daytona (numit astfel deoarece actorul l-a purtat în cursa câștigată de el la Daytona în 1969), vândut cu 21.212$. Acest ceas nu a fost un succes imediat și a fost produs numai pentru o scurtă perioadă de timp. Ascensiunea sa avea să înceapă abia lasfârșitul anilor '80. Italienii au fost cei care s-au îndrăgostit realmente de acest model, pe care îl puteai cumpăra în SUA sau Anglia la prețuri cu cel puțin 20% mai mici decât cele din catalog, în vreme ce italienii plăteau până la 40% în plus.

În vreme ce febra Daytona cucerea Europa, Rolex avea să scoată o nouă versiune a acestui model, ce apărea în 1991. Astăzi, ceasul Cosmograph cu față albă - o raritate - poate fi achiziționat cu 5.150$. Interesant este că Daytona este mai scump la mâna a doua decât proaspăt cumpărat din magazine. Acest model poate fi vândut lejer cu peste 2000$ peste prețul său de catalog. Asta în măsură în care reușiți să găsiți unul...

Alt lucru interesant este că cel mai cunoscut producător de ceasuri elvețian este mai degrabă un outsider la Geneva. Asta poate și datorită faptului că această firmă nu a început în patria ceasurilor, ci în Anglia, înființată de un german care a primit cetățenie britanică deoarece s-a însurat cu o englezoaică. Era o perioadă în care granițele țării erau limita maximă a ambițiilor. Dar Wilsdorf gândea pe scară largă. Încă din 1908, când încă nici nu apăruse ideea de companie multinațională, el a înregistrat marca Rolex. Marca nu a părăsit Anglia decât după primul război mondial când taxele asupra importurilor de mecanisme din Elveția le-au făcut prohibitive.

Primul deceniu al companiei a fost marcat de obsesia fondatorului pentru precizie. Validarea avea să vină abia în 1914, când Observatorul Kew din Londra a certificat faptul că ceasul de mână Rolex este la fel de precis ca un cronometru marin, fiind pentru prima oară când un ceas primea această distincție, pe care, chiar și azi, puține altele o au.

Cu toate acestea, ceasul nu a devenit imediat un accesoriu esențial în garderoba unui bărbat. Ceasurile erau încă prea puțin fiabile, fiind greu de întreținut. Abia în 1926 Wilsdprf a reușit să proiecteze o carcasă rezistentă la apă și praf. Sistemul utilizat era asemănător cu cel folosit pe submarine. Ceasul astfel proiectat a fost numit "scoică", în aminterea dificultăților pe care le întâmpină o persoană încercând să desfacă acest "fruct de mare". Acum, Rolex Oyster este una din cele mai de succes mărci.

Pentru a impune noul model în conștiința publicului, Wilsdorf a profitat de încercarea unei tinere, Mercedes Gleitze, care dorea să traverseze Canalul Mânecii. El i-a oferit un ceas Rolex Oyster. Când a ajuns pe malul celălalt, a așteptat-o cu un fotograf. Când a ieșit din apă, ceasul funcționa impecabil, neavând cu nimic de suferit din cauza apei.

Acest ceas extraordinar, avea un "călcâi al lui Achile". Butonul prin care se întorcea. Ca să împiedice clienții să se joace cu acesta, el a inventat un mecanism care, încă o dată, revoluționa industria ceasurilor. În 1931, Rolex introduce un rotor "perpetuu" care "întoarce" ceasul la fiecare mișcare a încheieturii. Primul ceas automatic avea să devină leagănul imperiului Rolex. Rolex Oyster Perpetual este însăși esența a ceea ce înseamnă Rolex: este waterproof și automatic. 70 de ani mai târziu, acest ceas rămâne unul dintre cele mai bune realizate vreodată: a îndurat adâncimile oceanelor alături de Jeaques Piccard, înălțimile everestului alături de Sir Edmund Hillary. Și-a păstrat acuratețea prin ghețurile polului sau sub soarele Saharei sau lipsei de gravitate din spațiu. A supraviețuit accidentelor de avion, vapor, bărci cu motor. Cele mai uimitoare pățanii ale unui ceas Rolex sunt, printre altele, cea aunui englez care l-a spălat la curățătoria chimică, a unui parașutist australian care l-a scăpat de la o înălțime de aproape 300 de metri sau a unui californian care l-a copt într-un cuptor la 500°C. De fiecare dată, ceasul funcționa impecabil.

Pe la începutul celui de-al doilea război mondial, renumele Rolex era atât de mare încât piloții Royal Air Force și-au dat lefurile pe lunii întregi pentru a cumpăra unul, în locul ceasurilor oferite gratuit de guvern. Această modă a epuizat complet stocul de Oyster Perpetuals din Anglia. Ca recunoștință, orice prizonier de război căruia îi fusese confiscat ceasul în război nu trebuia decât să scrie la Geneva și primea un nou ceas, gratuit. De acest lucru au beneficiat și infateriștii americani și astfel avea să înceapă povestea de dragoste între Rolex și SUA.

Deși a locuit la Geneva peste 40 de ani, Wilsdorf nu a devenit niciodată cetățean elvețian. A murit în 1960. În locul lui, în fruntea companiei a fost numit André Heiniger, care lucrease 12 ani sub directa îndrumare a lui Wilsdorf.

Așa cum televiziunea a ucis starurile radioului, boomul quartzului de la sfârșitul anilor 60, începutul anilor 70 avea să distrugă ceasurile mecanice mai repede decât ai spune "Seiko". Japonezii aveau să omoare măiestria elvețienilor. Pentru a rămâne în afaceri, majoritatea caselor au început să intre în era digitală. Nu însă și Rolex. După ce a trecut furtuna, mai bine de jumătate din firmele de ceasuri elvețiene nu mai existau. Aproape o treime din companiile rămase au fost unificate într-un consorțiu, care-i cuprindea pe Omega, Longines, Blancpain, Tissot, Rado, și Hamilton.

Rolex nu a fost niciodată adepta schimbării de dragul schimbării. În perioada de maxim, producția de ceasuri cu quartz nu a depășit niciodată 7% (astăzi ea este de 2%). Probabil că dacă și Rolex ar fi pornit pe drumul acesta, renumele său ar fi avut de suferit. Din fericire însă, fiind o companie privată, fără acționari străini și-a permis să ignore tot ceea ce nu înseamnă calitate maximă.

Al treilea manager din istoria Rolex a fost instalat în 1992, Patrick Heiniger, care l-a înlocuit pe tatăl său.

Rolex s-a mândrit întotdeauna cu mecanismele sale, produse separat de ceilalți fabricanți. Până să ajungă la posesor, un ceas Rolex trece prin mâna a 200 de tehnicieni, iar înainte de a părăsi Geneva el trece prin nenumărate teste de calitate, fiindu-i verificată fiecare piesă în parte. Fiecare ceas este verificat în apă până la o adâncime de 100 metri (modelele SubMariner și Sea Dweller sunt garantate la 300 și respectiv 1500 de metri. De asemenea, ele sunt verificate cu un ceas atomic, care are o abatere de 2 secunde la 100 de ani. Abia după aceea primește certificatul de garanție Rolex.

O asemenea atenție dată detaliilor limitează producția la numai 650.000 de ceasuri pe an. Deși pare mult, este mult... sub cerința pieței. Dar, așa cum a spus André Heiniger, "noi nu am vrut niciodată să fim cei mari, ci doar cei mai buni".

Publicat în : Mari corporatii  de la numărul 14

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: