Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Ierusalim - "Orasul pacii"

Roxana IONICI

Oras sfânt prin religie, istorie, traditie si, nu în ultimul rând, prin locurile sale sfinte, Ierusalimul este slavit, deopotriva, de evrei, crestini si musulmani. De-a lungul istoriei sale, Ierusalimul a cunoscut numeroase stapâniri straine, însa, pentru omenire, a fost întotdeauna simbolul natiunii care a trait pe aceste meleaguri.

Oras sfânt prin religie, istorie, traditie si, nu în ultimul rând, prin locurile sale sfinte, Ierusalimul este slavit, deopotriva, de evrei, crestini si musulmani. De-a lungul istoriei sale, Ierusalimul a cunoscut numeroase stapâniri straine, însa, pentru omenire, a fost întotdeauna simbolul natiunii care a trait pe aceste meleaguri.

Evreii din Ierusalim au cunoscut cea mai îndelungata fuziune istorica, nestirbita, cu acest oras, fuziune care dureaza de aproape 3000 de ani, când regele David si-a stabilit aici capitala.

În anul 1948, odata cu proclamarea Statului Israel, Ierusalimul a redevenit capitala. În cele patru milenii ale existentei sale, orasul a dobândit nenumarate vestigii impunatoare. Cele patru cartiere ale vechii Cetati s-au cristalizat de-a lungul veacurilor, dar mai ales în perioada medievala. Nu exista o delimitare stricta între cartiere, circulatia este libera. Cel musulman se întinde din vestul Ierusalimului, de la platforma moscheilor spre Poarta Damascului si cuprinde o mare parte din Drumul Crucii, Via Dolorosa si continua pe latura de rasarit, pâna la Poarta Sionului, unde se întâlneste cu cartierul crestin, aflat în partea dreapta a Cetatii. Între Portile Jaffa si a Sionului este situat cartierul armenesc, unde se afla Patriarhia Ortodoxa Armeana. De la Poarta Jaffa, în partea stânga, se afla o aglomerare de artere, specifice întregii Cetati; în apropiere sunt construite cladirile Patriarhiei Ortodoxe Grecesti. Cartierele evreiesc, crestin si musulman se intersecteaza la Cardo, cea mai veche artera principala a Cetatii, ce dateaza din perioada romano-bizantina.

În perioada anilor 1948-1967, întreaga Cetate s-a aflat sub administratie iordaniano-palestiniana, iar apoi, dupa 1967, cartierul evreiesc a fost restaurat când Cetatea a trecut sub administratia israeliana.

De-a lungul istoriei sale, Ierusalimul a existat numai prin religie, venerat de evrei ca patria lor strabuna si spirituala, slavit de crestini ca leagan al credintei lor, respectat de musulmani ca unul din sanctuarele lor cele mai de seama, Ierusalimul a fost si va ramâne pentru totdeauna Orasul cel mai sfânt al lumii.

Pentru crestini, legatura cu Ierusalimul începe odata cu Isus din Nazaret si cu traditionalele asocieri între istoria vietii si a mortii lui Isus cu numeroase locuri din Cetate.Via Dolorosa simbolizeaza ultimul drum al lui Isus, de la judecarea pâna la rastignirea si îngroparea sa. Evenimentele care s-au petrecut pe acest traseu sunt marcate de cele 14 stationari ale Crucii- unele sunt evocate în Noul Testament, iar altele urmaresc traditii stravechi. Actualul drum a fost stabilit in secolul 13 si, de atunci, a fost strabatut de nenumarati pelerini crestini. Traseul început pe Via Dolorosa se încheie în Biserica Sfântului Mormânt, loc sacru al întregii crestinatati, unde Isus si-a îndeplinit sfânta misiune: aceea de a muri pentru pacatele oamenilor. Prima biserica ridicata în acest loc, mult mai mare decât cea actuala, a fost ridicata la începutul secolului 4 de catre împaratul bizantin Constantin cel Mare si mama sa, împarateasa Elena. Distrusa de persi în anul 614 d.Hr., biserica a fost reconstruita, apoi distrusa din nou de califul Hakim, în anul 1009. În 1149, dupa cucerirea Ierusalimului, cruciatii au ridicat biserica actuala, mormântul lui Isus si locul crucificarii aflându-se sub acelasi acoperis. Si tot în biserica din inima Cetatii se afla si ultimele cinci etape ale Calvarului: dezbracarea lui Isus de haine, tintuirea pe cruce, moartea, coborârea de pe cruce si depunerea în mormânt.

Ierusalimul este mentionat în aproape toate ritualurile poporului evreu si se afla în centrul vietii spirituale înca din vremea regelui David si a Primului Templu.

În Cetatea Ierusalimului, Zidul Plângerii, sau, în ebraica, Kotel Hamaaravi, este locul cel mai venerat al iudaismului. Cunoscut si sub numele de Zidul Vestic este singurul fragment care s-a pastrat din cel de al Doilea Templu, distrus de romani. Distrugerea a dus la exilul în care evreii se mai afla si astazi, cauza a suferintelor lor. De atunci, ei vin în fiecare zi sa plânga distrugerea Templului si se roaga pentru venirea lui Mesia. Pe esplanada din fata Zidului Plângerii au loc, pe lânga rugaciuni, evenimente diverse: în diminetile de luni si joi - ceremonii rituale, in timpul carora baietii de 13 ani primesc majoratul religios - Bar Mitva; vinerea, la apusul soarelui, este celebrata sosirea Sabatului, iar copiii din clasa I primesc la Zid prima lor biblie. Credinciosi sau atei plaseaza în spatiile dintre pietrele zidului bilete pe care îsi scriu dorintele, în timp ce se aud rugaciuni în multe limbi ale globului.

Pentru musulmani, Ierusalimul sau, în araba, Al-Quds, înseamna locul în care Profetul Mahomed s-a înaltat în cel de al Saptelea Cer. Platoul Moscheilor se gaseste în incinta Cetatii, în partea de est, unde a existat Marele Templu al israelitilor.

Dupa ce trupele romane au cucerit Cetatea si au distrus Templul, peste ruine, împaratul Hadrian a ridicat un alt templu, închinat zeului Jupiter. Marele Calif Omar a dispus, apoi, construirea unei moschei din lemn, iar în secolul 7, califul Abd el Malik, din dinastia Omeiazilor, a ridicat Moscheea Domul Stâncii, loc si astazi venerat de credinciosii musulmani. Moscheea poarta si numele Califului Omar. În acelasi perimetru, între anii 709-715 d.Hr., Califul Al Walid a construit nu mai putin renumita Moschee Al Aqsa, considerata una dintre cele mai frumoase asezaminte musulmane din Orient.

***

29 septembrie 2000 pe esplanada moscheilor. Vizita primului ministru israelian, Ariel Sharon, dupa rugaciunea musulmana, a declansat o serie de violente fara precedent- cea de a doua Intifada. De atunci, incidentele au continuat fara încetare. Au murit aproximativ900 de israelieni, peste 2.000 de palestinieni si au fost ranite alte mii de persoane de ambele parti. Mai multe runde de negocieri în vederea solutionarii conflictului au esuat, iar actele de violenta au devenit din ce în ce mai frecvente. Israelul a pus în practica un proiect: începerea construirii unei bariere de securitate, care sa împiedice patrunderea teroristilor pe teritoriul sau. Planurile prevad ca barajul sa aiba o lungime de 728 de km.

La Haga, Curtea Internationala de Justitie a început audierile în privinta liniei de securitate construita de Israel. Pe 8 decembrie 2003, Adunarea Generala a Natiunilor Unite a cerut Curtii Internationale sa examineze legalitatea barierei. Washingtonul considera ca aceasta constructie a tensionat si agraveaza tot mai mult climatul din Orientul Mijlociu. Autoritatea Palestiniana sustine ca traseul gardului de securitate nu urmeaza ?linia verde? de demarcatie din 1967, mai mult, include teritorii palestiniene, iar populatia din regiune va fi privata de terenuri agricole si de resursele de apa. Palestinienii sustin ca demersul încalcadocumente internationale si face imposibila orice negociere politica echilibrata între parti. Comunitatea Internationala si-a exprimat, în repetate rânduri, opozitia fata de planul cabinetului israelian. Surse din cadrul Curtii Internationale de Justitie sustin ca 44 de state au depus la Haga expuneri referitoare la controversatul proiect. În plus, în Israel exista o opozitie puternica fata de initiativa. Curtea Suprema a început, pe 9 februarie, sa examineze doua apeluri depuse de organizatii pentru apararea drepturilor omului din Israel. Exista si voci în interiorul guvernului, care sustin modificari ale proiectului. Ministrul Justitiei, Yosif Lapid, reprezentant al unei formatiuni de centru din cabinetul Sharon, si-a reafirmat apelul pentru modificarea traseului urmat de linia de securitate pe urmele frontierei anterioare Razboiului de Sase Zile. Anterior, guvernul israelian a decis sa boicoteze audierile de la Haga. Autoritatile au remis Curtii un document în care apreciaza ca aceasta instanta nu are competenta de a dezbate problema barierei menita sa previna terorismul, întrucât este vorba despre dreptul fundamental al Israelului de a se apara. Deciziile Curtii Internationale de Justitie nu au caracter obligatoriu, însa Israelul se teme ca o concluzie împotriva barierei ar putea fi suficient de influenta pentru a determina o actiune a Consiliului de Securitate.

Publicat în : Idei contemporane  de la numărul 13

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: