Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Miscarile antiglobalizare

Amalia POPEANGĂ

Deseori am vazut pe ecranele televizoarelor demonstratii ingenioase ca maniera de desfasurare sau violente împotriva politiei, desfasurate o data cu reuniunile anumitor organizatii internationale. Acestea sunt clasificate sub confortabila denumire de organizatii antiglobalizare, fara sa se stie însa prea multe despre cine sunt participantii, care sunt scopurile lor si de ce apeleaza la violenta atunci când o fac.



Miscarea anti-globarizare îsi are originea în miscarile non-violente ale actiunii directe din Statele Unite si Europa din deceniul 7 al secolului XX, de la care a "mostenit" structura bazata pe mici grupuri autonome, practica luarii deciziei prin consens si un stil de protest care se circumscrie practicilor nesupunerii civile.

Miscarea anti-globalizare este caracterizata, în primul rând, prin diversitate, atât doctrinara, cât si tactica si actionala. De aceea, este imposibil sa vorbim de o ideologie a acestor miscari. Ele adopta o serie întreaga de teme, referitoare la drepturile omului, ecologism, drepturile animalelor, etc. Totusi, ideologia dominanta pentru majoritatea activistilor anti-globalizare o reprezinta o forma fluida a anarhismului. Ei sunt dispusi sa accepte economia politica a marxismului, sustin organizarea bazata pe comunitati mici, însa nu exclud grupurile mari, privesc cu suspiciune orice structura de autoritate, în special statul, însa nu neaga în totalitate nevoia de putere statala, în anumite grade si forme.

 

Identificarea "tintelor"

 

Aceasta miscare, desi are o serie întreaga de productii intelectuale originale, nu se poate defini printr-o ideologie unitara, ceea ce îi leaga fiind mai degraba obiectivele comune, sau mai bine spus "tintele comune".

Activismul miscarilor antiglobalizare este orientat, în principal, împotriva "big business" - puterea corporatiilor multinationale, si, în al doilea rând, împotriva acordurilor globale asupra cresterii economice. Acuzatiile privind exploatarea si abuzurile asupra drepturilor omului au aparut înca de la jumatatea anilor '90,    atunci când o serie de corporatii cu un brand puternic, precum Nike, Gap, Starbucks, au fost acuzate de interzicerea sindicalizarii, de conditii de munca exploatatorii si practici de folosire a muncii copiilor, la scara globala. Printre alte multinationale au fost enumerate McDonalds, Shell Oil si Monsato. Lista de acuzatii cuprinde un spectru larg, mergând de la plata unor salarii foarte mici, lipsa asigurarilor de sanatate, distrugerea ecosistemelor si a padurilor tropicale, pâna la folosirea de pesticide, productia de alimente modificate genetic, violarea drepturilor animalelor, terminând cu asocierea cu regimuri politice violente si represive.

Aceste acuzatii continua si în prezent, însa lor li s-au adaugat, în prezent, demonstratii împotriva Organizatiei Mondiale a Comertului, Fondului Monetar International si Bancii Mondiale. Din perspectiva militantilor antiglobalizare, aceste institutii netezesc drumul puterii corporatiilor multinationale, ceea ce face ca, treptat, guvernele statelor sa devina treptat, în plan international, mai putin importante decât institutiile economice globale si de eforturile acestora de a directiona si largi cresterea economica. Activistii sunt însa destul de divizati în pozitiile lor. Cea mai mare parte sprijina restructurarea corporatiilor în sensul cresterii responsabilitatii si transparentei; un segment mai mic al acestei miscari, desi sprijina aceleasi obiective, doreste disparitia totala a structurilor globale, inclusiv a OMC-ului.

O alta directie de atac, în afara corporatiilor multinationale si a institutiilor internationale de schimb, o reprezinta capitalismul însusi, considerat a fi principalul vinovat pentru ignorarea nevoii de bunastare a indivizilor,pentru distrugerea diversitatii culturale si a planetei în goana pentru crestere economica si profit.

 

Cine sunt militantii anti-globalizare?

 

Principala caracteristica a acestor miscari este diversitatea. Ele reunesc mai multe generatii (însa cei mai multi militanti sunt tineri), diferite clase sociale si categorii ocupationale si mai multe teme politice. Pentru cele mai multe dintre grupurile care participa la demonstratiile antiglobalizare, globalizarea nu este un scop în sine, ci doar un mijloc în vederea atingerii unui alt scop. Practic, participarea mai multor grupuri cu interese comune, duce la crearea unei organizari puternice, important factor de auto-identificare pentru membrii diferitelor miscari si de identificare în opinia publica.

Protestatarii reprezinta un spectru larg de cauze si scopuri - ecologisti, activisti pentru drepturile animalelor, membri de sindicat, aparatori ai drepturilor omului, anarhisti. Însa, cu exceptia câtorva organizatii mari, bine cunoscute, numele si titulaturile grupurilor implicate nu spun nimic. Sunt doar organizatii mici, cu un numar mic de membri, formate strict pentru nevoi de moment, care îsi schimba numele frecvent, sau sunt localizate în anumite regiuni; în multe cazuri, membrii anumitor grupuri sunt simultan suporteri ai mai multor cauze. Mult mai importanta decât organizarea sunt cauzele si motivatiile care îi anima pe acesti militanti. În functie de acestea, se pot face estimari în ceea ce priveste tipul de protest pe care îl vor genera.

Dintre cele mai cunoscute organizatii si cauze prezente în demonstratiile antiglobalizare fac parte: AFL-CIO, care actioneaza în numele intereselor sindicale; People for Ethical Treatment of Animals (PETA) una dintre cele mai importante grupuri de aparare a drepturilor animalelor. Rainforest Action Network, Earth First! si Sierra Club sunt printre cele mai bine-cunoscute organizatii ecologiste, în vreme ce Global Exchange, Direct Action Network, Nader's Group si Global Trade Watch militeaza pentru apararea drepturilor omului. Printre grupurile militante care au facut deseori apel la violenta se numara Third Position, Black Bloc, Anarchist News Service, Black Army Faction si Anarchist Action Collective, care se revendica de la miscarea anarhista si care îsi legitimeaza deseori actiunile violente prin doctrina de sorginte anarhista a actiunii directe si propagandei prin fapte.

În functie de evenimentul care a determinat protestul, la demonstratiile antiglobalizare participa, în numar semnificativ, organizatiile sindicale. Un astfel de exemplu este demonstratia de la Seattle, din noiembrie 1999, atunci când agenda Organizatiei Mondiale a Comertului a cuprins numeroase referiri la conditiile de munca, unde sindicatele au contribuit masiv nu doar la protestele de strada, ci si la organizarea si finantarea lor.

 

Avantajele noii tehnologii

 

În vreme ce diversitatea a contribuit la modernizarea si întarirea protestelor si demonstratiilor, noile tehnici si tehnologii, colective si individuale, au schimbat radical înfatisarea activitatilor protestatare.

Cel mai mare impact îl are Internetul, datorita faptului ca permite organizatorilor sa aranjeze foarte repede si usor demonstratiile si protestele la nivel planetar. Indivizi si grupuri sunt capabili, prin intermediul acestui mijloc, sa stabileasca date, sa împartaseasca experiente, sa accepte responsabilitati, sa asigure logistica necesara, sa coordoneze nenumarate activitati, imposibil de întreprins la fel de repede si eficace în trecut. Demonstratiile internationale pot fi organizate la aceeasi data, astfel ca o serie întreaga de proteste au loc concertat, în diverse locuri. Internetul a oferit un nou suflu filosofiei anarhiste, permitând comunicarea în lipsa unui centru de comanda si coordonarea cu un minimum de resurse si birocratie.

Organizarea protestelor propriu-zise se face cu câteva luni înainte, fiecare din micile grupuri participante asumându-si o anumita sarcina, de la furnizarea locurilor de cazare pentru demonstranti, pâna la mâncare si transport. Dintre manierele de protest, cele mai importante sunt cele întreprinse cu violenta, în care au loc atacuri asupra proprietatii sau asupra reprezentantilor autoritatilor - politie în special, si tehnica numita "reclaim the streets" (dupa numele organizatiei care a folosit-o initial), care transforma demonstratiile în adevarate spectacole ambulante.

Miscarile antiglobalizare reprezinta una dintre cele mai moderne forme de manifestare politica si, desi sansele de institutionalizare sunt minime (date fiind principiile miscarii), potentialul acestor miscari este, paradoxal, foarte mare, în contextul unei lumi globale.

Publicat în : Idei contemporane  de la numărul 13

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: