Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Moartea unui simbol: Ahmed Yassin

Victor MAIER

Uciderea sheicului Yassin, din ordinul si sub comanda directa a prim-ministrului israelian Ariel Sharon, a provocat un val de reactii de nemultumire. Si aceasta nu doar din partea statelor musulmane, ci si în rândul democratiilor occidentale. Daca Uniunea Europeana s-a multumit sa condamne cea ce considera a fi "o crima extra-judiciara", ministrul britanic de Externe, Jack Straw, a apreciat ca lichidarea lui Yassin este "inacceptabila" si "nejustificata". El a adaugat ca Israelul nu era abilitat sa efectueze o astfel de operatiune, care are putine sanse sa îsi atinga obiectivul. Ministrul german de Externe, Joschka Fischer, a declarat ca "guvernul de la Berlin este foarte îngrijorat" dupa operatiunea israeliana de asasinare a liderului spiritual al miscarii Hamas si a lansat un apel la calm. Acelasi apel, reiterat de mai multi oficiali, a fost si singura pozitie a administratiei americane, care, a cerut celor doua parti sa evite escaladarea violentelor. Koffi Anan, secretarul general al ONU a declarat ca atacurile încalca legislatia internationala.



De ce a fost nevoie de moartea seicului?

 

Desigur, nu exista un raspuns sigur sau singular. Cele mai multe voci înclina însa sa dea crezare ipotezei conform careia atentatul s-a vrut a fi nu atât o razbunare pentru atentatele din Ashdod, ci mai degraba o ultima demonstratie de forta a Israelului înaintea mult anuntatei retrageri din Fâsia Gaza. Anuntarea etapelor planului de retragere a coloniilor evreiesti din Fâsia Gaza, o data cu retragerea contingentelor militare care le însotesc, a creat în Israel un curent potrivnic guvernului condus de Ariel Sharon, acuzat, atât de cetatenii de rând cât mai ales de extrema dreapta, de cedare în fata terorismului Hamas. Astfel, atentatul nu este altceva decât o demonstratie de forta, menita sa atraga atentia asupra faptului ca Israelul poate înca sa loveasca Hamasul, chiar la vârful sau, si ca nu se afla într-o retragere în fata terorismului.

 

Reactii la uciderea liderului Hamas

 

Uciderea sheicului Yassin, din ordinul si sub comanda directa a prim-ministrului israelian Ariel Sharon, a provocat un val de reactii de nemultumire. Si aceasta nu doar din partea statelor musulmane, ci si în rândul democratiilor occidentale. Daca Uniunea Europeana s-a multumit sa condamne cea ce considera a fi "o crima extra-judiciara", ministrul britanic de Externe, Jack Straw, a apreciat ca lichidarea lui Yassin este "inacceptabila" si "nejustificata". El a adaugat ca Israelul nu era abilitat sa efectueze o astfel de operatiune, care are putine sanse sa îsi atinga obiectivul. Ministrul german de Externe, Joschka Fischer, a declarat ca "guvernul de la Berlin este foarte îngrijorat" dupa operatiunea israeliana de asasinare a liderului spiritual al miscarii Hamas si a lansat un apel la calm. Acelasi apel, reiterat de mai multi oficiali, a fost si singura pozitie a administratiei americane, care, a cerut celor doua parti sa evite escaladarea violentelor. Koffi Anan, secretarul general al ONU a declarat ca atacurile încalca legislatia internationala.

În ciuda reactiilor individuale, mai mult sau mai putin virulente la adresa uciderii sheicului Yassin, organismele internationale au avut o reactie destul de slaba. Singura care s-a sesizat a fost Comisia pentru Drepturile Omului din cadrul Organizatiei Natiunilor Unite, care a condamnat Israelul pentru asasinarea liderului spiritual al Hamas.

31 de state au votat în favoarea rezolutiei propuse de Pakistan si sustinuta de alte state arabe, în vreme ce 18 tari, inclusiv cele din cadrul UE, au preferat sa se abtina de la vot. Statele Unite si Australia, aliatii traditionali ai Israelului, au fost singurele state care au votat împotriva rezolutiei care a condamnat în termeni duri "lichidarile" si "crimele extra-judiciare....în special tragica asasinare a sheicului Ahmed Yassin". Comisia nu s-a sfiit sa numeasca acest atentat drept o tragedie în ceea ce priveste drepturile omului, în ciuda avertismentelor venite din partea Statelor Unite, conform carora, astfel de decizii "politizate" ar discredita Comisia. Reprezentantii statelor arabe au denumit atentatul ca fiind "terorism de stat".

 

Urmari si efecte

 

Asa cum au anuntat deja noii lideri ai Hamas (Khaled Meshaal si Abdel-Aziz Rantisi reprezentanti ai aripii dure) Hamas-ul va riposta, în ciuda anuntatei încetari a ostilitatilor din luna ianuarie a acestui an, prin atentate violente la adresa Israelului. O alta "reusita" a atentatului împotriva liderului spiritual Hamas o va reprezenta cresterea ostilitatii la adresa Israelului în toate statele arabe si, implicit, o recrudescenta a terorismului în zona. Mai mult decât atât, refuzul SUA de a condamna atacul asupra sheicului risca sa mute o parte din ostilitatea lumii musulmane asupra Statelor Unite, crescând riscul atentatelor asupra acestora.

Uciderea lui Yassin reprezinta, în acelasi timp, o miza foarte mare pentru balanta de putere din teritoriile ocupate. Autoritatea Palestiniana a carei forta si legitimitate a scazut treptat în confruntarea/colaborarea cu Israelul, a pierdut, cu aceasta ocazie, foarte mult din sprijinul popular, în favoarea miscarii Hamas. Iar propunerea prim-ministrului Palestinian Ahmed Qurei, de încetare a focului, a devenit acum o perspectiva din ce în ce mai putin plauzibila, în conditiile în care martirizarea liderului Hamas a condus la întarirea pozitiilor organizatiei teroriste, în special a aripii dure.

 

Seful spiritual si fondatorul miscarii islamiste palestiniene Hamas, Ahmed Yassin a fost personalitatea cea mai respectata de integristii palestinieni, pentru care, cuvântul sau era, întotdeauna, litera de lege. Ca lider religios si-a disputat cu seful Autoritatii Palestiniene, Yasser Arafat, loialitatea a peste jumatate de milion de palestinieni. În 1987, Yassin a creat, în Fâsia Gaza, miscarea de rezistenta islamica Hamas, dupa modelul gruparii Fratii Musulmani din Egipt. Militantii sai erau din rândurile palestinienilor din teritoriile ocupate, care, în anii 80, s-au ridicat împotriva Israelului, revolta cunoscuta sub numele de Intifada. Reteaua sa de colaboratori provenea din institutiile sociale islamice si din rândul clericilor din moschei. În 1989, la Gaza, autoritatile israeliene l-au arestat pe seicul Yassin, acuzându-l de implicare în asasinarea a doi militari israelieni si a patru colaborationisti- termen dat palestinienilor banuiti ca actioneaza ca informatori pentru fortele israeliene. În 1991 seicul a fost condamnat la închisoare pe viata. Aflat în penitenciarul Ayalon, în 1995 Yassin a reusit sa convinga cotidianul de limba araba Al Hayat sa publice câteva din declaratiile sale, potrivit carora, pacea cu Israelul este împotriva legii islamice, însa el nu excludea un armistitiu temporar cu statul evreu, menit sa contribuie la unirea fortelor palestiniene si a celor arabe pentru a ataca aceasta tara. Yassin excludea, însa, orice posibilitate de a-si modera atitudinea fata de procesul de pace semnat de Yasser Arafat si guvernul israelian, în 1993. Dupa opt ani de închisoare, pe 1 octombrie 1997, a fost eliberat si internat într-un spital iordanian. Oficial, eliberarea sa a fost decretata de guvernul condus, atunci, de premierul Benjamin Netanyahu, dupa o solicitare prezentata de însusi regele Hussein al Iordaniei. Unul dintre principalele motive oficiale invocate de monarhul hasemit, pentru obtinerea eliberarii eliberarii lui Yassin, a fost starea precara a sanatatii seicului integrist si presupusul risc pe care si l-ar fi asumat autoritatile israeliene în cazul în care Yassin ar fi murit într-o închisoare israeliana, fapt care ar fi provocat, inevitabil, o explozie de furie în teritoriile palestiniene. Ahmed Yassin avea 67 de ani, aproape orbise si era paralizat în proportie de 90 la suta, în urma unui accident din copilarie. Însa în spatele acestor explicatii oficiale parea sa se ascunda o alta realitate, si anume: eliberarea lui Yassin a fost rezultatul unui schimb de prizonieri, mediat de regele Iordaniei, operatiune la care ar fi participat ministrii de externe din Israel si Iordania. La numai o zi dupa eliberare, seicul Yassin si-a manifestat sprijinul pentru atacurile sinucigase care vizau obiective israeliene. Initial nu i s-a permis revenirea în Gaza, însa Netanyahu a autorizat, ulterior, întoarcerea seicului Yassin. Pe 6 octombrie 1997, mii de palestinieni l-au primit ca pe un adevarat erou. El a venit din Iordania cu un elicopter al fortelor armate, pus la dispozitia sa de regele Hussein. Dupa eliberare, desi era tintuit într-un scaun cu rotile, Yassin a plecat într-un turneu în mai multe tari arabe. Potrivit analistilor palestinieni, interesul majoritatii regimurilor arabe de a-i acorda onoruri liderului Hamas era unanim: în aproape toate aceste tari exista o opozitie, mai mult sau mai putin puternica din partea radicalilor islamici, si, o întâlnire a unui oficial guvernamental cu Yassin era considerata o reusita, care ducea, de obicei, la calmarea spiritelor în zona respectiva. Acest lucru se întâmpla în special în Arabia Saudita si în Emirate. Nici în Gaza nu a trecut neobservata contributia liderului islamist: colectarea a peste 50 de milioane de dolari destinati consolidarii infrastructurii sociale, educative si religioase a organizatiei, în preajma alegerilor legislative palestiniene. Cea mai mare suma de bani, obtinuta de Yassin, provenea din Arabia Saudita- 25 de milioane, din partea Iranului a primit 15 milioane, iar din Kuweit 10 milioane. Pe 24 iunie 1998, Yassin a fost întâmpinat de sute de tineri palestinieni la punctul de frontiera de la Rafah. La întoarcerea sa, liderul Autoritatii Palestiniene, Yasser Arafat, i-a propus sa intre într-un guvern de unitate nationala, oferta refuzata, însa, de Yassin. Pe 5 decembrie 2001, ca urmare a intensificarii violentelor declansate, cu un an în urma, de vizita premierului Ariel Sharon pe Esplanada Moscheilor, Autoritatea Palestiniana i-a impus seicului arestul la domiciliu, ca masura de prevenire a altor atacuri teroriste. În mai 2002, lideri ai Autoritatii Palestiniene i-au sugerat înca o data lui Yassin sa faca parte din noul executiv palestinian, însa si de aceasta data au fost refuzati. Pe 6 septembrie 2003, liderul spiritual al Hamas a fost ranit la brat, într-o prima încercare de asasinat selectiv, dupa ce avioane israeliene F-16 au lansat o bomba de mare putere asupra cladirii din orasul Gaza, în care se afla Yassin. Pe 22 martie, însa, seicul nu a mai scapat: a fost ucis în timp ce se îndrepta spre o moschee, de unui raid cu rachete, lansat de catre fortele israeliene, în apropierea locuintei sale.(Roxana IONICI)

Publicat în : Politica externa  de la numărul 13

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: