Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Manipularea în vreme de conflict - cazul Afganistan (I)

Raul MARIAN

Orice politica, fie ea interna sau pe plan international, trebuie sa fie înteleasa si sustinuta de opinia publica, pentru a putea fi implementata cu succes. Pentru a obtine sprijinul necesar, Guvernele (mai ales în cadrul regimurilor democratice) sunt obligate sa justifice motivele care au stat la baza luarii unei decizii si sa explice efectele respectivei decizii asupra cetateanului de rând. Daca motivele sunt plauzibile iar efectele pozitive, decidentii se multumesc doar cu descrierea lor. În caz contrar, de regula, Guvernele manipuleaza informatiile, prezinta doar partial sau omit anumite realitati, în încercarea de a diminua contestarea si criticile previzibile.



"Cele mai periculoase neadevaruri sunt adevarurile putin distorsionate"

George C. Lichtenberg 1742-1799, satirist si fizicia german

"Cele mai teribile crime ale umanitatii au fost savârsite sub vraja unor cuvinte si fraze magice"

Frances Cornford

 

Manipularea - un mijloc implicit al razboiului

 

Orice politica, fie ea interna sau pe plan international, trebuie sa fie înteleasa si sustinuta de opinia publica, pentru a putea fi implementata cu succes. Pentru a obtine sprijinul necesar, Guvernele (mai ales în cadrul regimurilor democratice) sunt obligate sa justifice motivele care au stat la baza luarii unei decizii si sa explice efectele respectivei decizii asupra cetateanului de rând. Daca motivele sunt plauzibile iar efectele pozitive, decidentii se multumesc doar cu descrierea lor. În caz contrar, de regula, Guvernele manipuleaza informatiile, prezinta doar partial sau omit anumite realitati, în încercarea de a diminua contestarea si criticile previzibile.

Daca în statele totalitare puterea de a decide asupra actiunilor de politica interna sau externa se afla, în mod discretionar în mâinile unei singure persoane sau a unui grup de interese, iar contestarea publica lipseste sau poate fi anihilata prin masuri represive, în cazul statelor democratice lucrurile stau cu totul altfel. Guvernul, ajuns la putere în urma unor alegeri libere, este responsabil pentru actiunile sale în fata cetatenilor, care îl pot sanctiona. Luarea unei decizii de a începe un razboi impune decidentilor necesitatea însotirii unei astfel de decizii de propaganda cu un dublu scop. Deoarece razboiul presupune costuri umane si materiale uriase si este în esenta un act agresiv de politica externa, pentru a putea fi purtat el trebuie sprijinit atât de catre opinia publica interna cât si de ceilalti actori ai comunitatii internationale.

Atacurile teroriste din 11 Septembrie au reprezentat un nou început în multe domenii. A fost pentru prima data în istorie când cetatenii americani au simtit cât de vulnerabili sunt într-un razboi care se poarta cu alte mijloace decât cele conventionale. Datorita pozitionarii sale geografice si avansului tehnologic în domeniul militar, Statele Unite au desconsiderat posibilitatea unui atac terorist pe propriul teritoriu. Pe lânga modul barbar si cruzimea gestului, opinia publica americana, precum si cea din majoritatea statelor, a fost socata tocmai de acest fapt. Șocul, care a zguduit stabila societate americana, a generat presiuni asupra administratiei de la Washington pentru un raspuns imediat si ferm. A fost, poate pentru prima data, când un astfel de raspuns nu era contestat din interior si în majoritatea cazurilor nici din exterior. Daca în cazul razboiului din Vietnam, motivele interventiei au fost mult mai difuze, fapt ce a determinat puternice critici atât din partea mass-media cât si a opiniei publice americane, în urma atacurilor din 11 Septembrie astfel de critici pur si simplu nu au existat.

Desi consensul intern în legatura cu o actiune de represalii împotriva gruparilor teroriste si a statelor care le gazduiau a fost unanim, administratia Bush jr. a înteles ca pe masura ce timpul trece acest consens se va eroda. S-a înteles de asemenea ca respectiva actiune trebuia sa fie sustinuta de majoritatea statelor apartinând comunitatii internationale, ca ea trebuia sa aiba acceptul statelor arabe (pentru a nu trezi suspiciuni cu privire la un posibil razboi împotriva islamului si a comunitatii musulmane de pretutindeni) si ca trebuia sa reziste oricaror critici.

Pentru a realiza acest deziderat a fost necesara lansarea unei campanii de imagine puternice. Nu a fost prima data când o astfel de campanie era desfasurata cu scopul de a atrage sprijinul opiniei publice americane, a celei internationale, a guvernelor unor state si eventual a populatiei care urma sa fie victima unei actiuni militare (exemplificator este si cazul bombardarii Iugoslaviei). Și nu a fost prima data când propaganda de razboi a trebuit sa serveasca si unui alt scop, respectiv sa diminueze efectele campaniei propagandistice lansata de inamic.

 

Cum sa justifici razboiul dând vina pe altii

 

La fel cum administratia americana a înteles necesitatea sustinerii efortului de razboi prin intermediul unei campanii de imagine, Osama bin Laden a înteles ca, pentru a obtine sprijinul comunitatii musulmane si a simpatizantilor pentru cauza sa, trebuie sa apeleze la aceleasi mijloace manipulatoare.

Televiziunea araba Al-Jazeera a fost singurul transmitator care s-a angajat în aceasta campanie alaturi de bin Laden si care a transmis în repetate rânduri mesajele propagandistice ale acestuia. Alegerea ei nu este întâmplatoare. Deoarece Al-Jazeera transmitea în limba araba, ea a constituit singurul transmitator care a putut oferi informatii grupului tinta al respectivelor mesaje (simpatizanti ai cauzei lui Osama bin Laden) fiind de asemenea singura sursa credibila pentru acestia. Mai mult, acoperind o vasta arie locuita de musulmani si fiind considerata un fel de CNN al lumii arabe, respectiva televiziune a jucat un rol crucial în cadrul acestei campanii.

Mesajele transmise au avut un profund caracter manipulator deoarece ele au servit în principal atragerii unor noi adepti cu costul exagerarii voite a unor evenimente, interpretarii lor gresite sau chiar construirii de evenimente false. Urmând cadrul teoretic al oricarei propagande de razboi, Osama bin Laden a identificat în mesajele sale "inamicul" (Statele Unite si Israelul dar si alte state în general musulmane) si a încercat justificarea actiunilor sale prin apelul la o "cauza dreapta". În încercarea de "satanizare" a inamicului a folosit standarde duble, neaplicabile actiunilor sale, promovând în acelasi timp un dualism maniheist (noi suntem cei "drepti", cei care se opun noua sunt "rai"). Manipulând informatiile, violenta a fost prezentata ca un fapt inevitabil, ignorându-se alternativele posibile.

Principala tinta a acestei campanii propagandistice a fost comunitatea musulmana sau "Umma". În repetate rânduri a fost accentuata situatia "dezastruoasa" în care s-ar afla comunitatea musulmana de pretutindeni ca urmare a abuzurilor la care a fost supusa de "cruciati" (lumea crestina) si de evrei în încercarea lor "de a subjuga respectiva comunitate". S-au folosit imagini cu copii care mor de foame în Irak (subtextul fiind: ca urmare a sanctiunilor impuse de Statele Unite) sau copii palestinieni împuscati de soldatii israelieni în timpul unor ciocniri de strada. Au fost excluse însa informatiile privind victimele atentatelor din 11 Septembrie sau a atacurilor sinucigase palestiniene. Imaginea copiilor a fost folosita frecvent în încercarea de a crea un impact puternic în cadrul grupului tinta.

Tot urmând teoria, campania propagandistica a identificat si repetat obsesiv cauzele respectivei stari de fapt. Principalul vinovat sunt SUA "tarâmul ereziei si al ipocriziei", urmând în ordinea descrescatoare a importantei "sultanatele" (state din regiunea Golfului precum Arabia Saudita, Emiratele Arabe Unite, Kuwait) si state islamice "corupte" (precum Egipt, Maroc, Tunisia) care sprijina într-un fel sau altul politica americana.

În prezentarea solutiilor au fost folositi termeni din Coran si din istoria islamului pentru a crea un impact puternic în rândul celor carora li se adresa. Au fost folositi termeni precum "Hijra" (ce desemneaza migrarea lui Mohamed Profetul si a celor care îl urmau spre Medina, de unde au pus bazele civilizatiei musulmane - Afganistanul fiind vazut ca un nou "Medina) si "Jihad" care desi în realitate nu are conotatii violente, a fost folosit în sensul de "razboi sfânt".

Nu au fost uitate nici simbolurile. Osama bin Laden a aparut tot timpul în vesmânt religios alb, recitând versete din Coran. Austeritatea sa intra în contradictie cu imaginile luxoaselor palate ale familiei regale din Arabia Saudita, calmul sau crea impresia ca el este un refugiu alaturi de care musulmanii "oprimati" pot descoperi adevarul si pot face ceva pentru a schimba respectiva stare de lucruri. Deseori au fost evocate locurile sfinte ale islamului precum Mecca, Medina, Ierusalim, aceste evocari fiind însotite de imagini cu fortele americane din Arabia Saudita.

Campania nu s-a adresat însa doar celor carora bin Laden dorea sa le obtina sprijinul si fata de care a încercat sa gaseasca o justificare pentru atacurile teroriste si pentru victimele inocente ale lor. Cel de-al doilea grup tinta a fost chiar "inamicul", încercându-se deteriorarea hotarârii acestuia de a interveni militar. S-a încercat convingerea adversarilor ca nu este în interesul lor sa atace Afganistanul evocându-se modul în care afganii au rezistat în fata invaziei sovietice (sunt celebre imaginile cu executarea presedintelui afgan pro-sovietic Najib). Pentru a demonstra SUA ca superioritatea lor militara nu este invincibila s-a facut apel la imagini cu atacul asupra portavionului USS Cole si explozia acestuia.

Asa cum afirma si Richard W. Bulliet respectivele mesaje sunt un caz tipic de campanie propagandistica deoarece structura argumentului este împartita în trei teme generale: descrierea problemei, explicarea cauzelor problemei, prezentarea unor solutii.

Tinta campaniei a fost în principal comunitatea musulmana si în special potentialii suporteri ai cauzei lui bin Laden iar transmitatorul a fost televiziunea araba Al-Jazeera. O tinta secundara a fost opinia publica internationala în fata careia Osama bin Laden a încercat sa-si justifice actele prin opresiunea la care sunt supusi musulmanii în diferite colturi ale lumii de catre imperialismul american si expansionismul evreiesc. Cea de-a treia tinta a fost coalitia anti-terorista, careia i-au fost reamintite vulnerabilitatile, si celelalte state (inclusiv musulmane) care sprijina cauza anti-terorista si care ar putea deveni tinte ale unor actiuni teroriste ulterioare. Razboiul o fost descris ca "unul sfânt",care se poarta între bine si rau, între americanii si aliatii lor (ce doresc suprimarea islamului în viziunea fundamentalista a lui bin Laden si a adeptilor sai) si Osama bin Laden, sprijinit de talibani (care sunt cei însarcinati de Allah cu unirea tuturor musulmanilor si eliminarea infidelilor si ereticilor).

Pentru a creste impactul asupra receptorilor, în timpul campaniei s-au utilizat obsesiv simbolurile. Parti ale informatiei care au putut cât de cât sa fie folosite în justificarea cauzei au fost manipulate, prin scoaterea faptelor din context (agresiunea soldatilor israelieni împotriva palestinienilor a fost prezentata fara a se arata atacurile sinucigase ale acestora care au declansat acea agresiune). Mai mult, parti ale informatiei care nu serveau scopului campaniei au fost trecute cu vederea (cum ar fi faptul ca pe teritoriul Statelor Unite traieste o comunitate musulmana destul de numeroasa care se bucura de toate drepturile si convietuieste în pace cu celelalte comunitati religioase). Faptele adevarate au fost omise sau amestecate cu cele false, atributul de "manipulatoare" pentru campania descrisa mai sus fiind pe deplin meritat.

Publicat în : Idei contemporane  de la numărul 12

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: