Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Autodenuntarea unei doctrine: Partidul România Mare

Cezar DOBRE

Corneliu Vadim Tudor a produs, la sfârsitul anului trecut, în peisajul politic românesc, un fenomen insolit - autodenuntarea propriei doctrine, gest ce poate fi comparat, ca impact politic, cu "tradarea generosilor" din anul 1899, când "reorientarea ideologica " a staff-ului politic a marcat sfârsitul activitatii Partidului Social Democrat al Muncitorilor din România.



În perceptia electorala post decembrista, PRM s-a impus printr-o anumita coerenta a discursului politic, indiferent daca acesta a fost catalogat ca o expresie a extremei drepte sau ca o reminescenta a nationalism-comunismului. Violenta mesajului electoral si acuzele "incendiare" proferate de liderul PRM la adresa guvernantilor "oricare ar fi fost acestia", i-au creat lui Corneliu Vadim Tudor o pretinsa imagine de tribun al poporului, "justitiarul" incomod care promitea românilor ca, daca va accede la putere, va neutraliza pe toti dusmanii interni si externi. Aceasta trimitere imagologica directa la un Vlad Tepes contemporan a asigurat multa vreme liderului PRM o anumita stabilitate într-un segment electoral care, radicalizat de o pronuntata insecuritate sociala, îsi recladea speranta pe o himerica doctrina justitiara ce promitea, cu emfaza, ca "vom fi ce-am fost si mai multdecât atât".

Corneliu Vadim Tudor a produs, la sfârsitul anului trecut, în peisajul politic românesc, un fenomen insolit - autodenuntarea propriei doctrine, gest ce poate fi comparat, ca impact politic, cu "tradarea generosilor" din anul 1899, când "reorientarea ideologica " a staff-ului politic a marcat sfârsitul activitatii Partidului Social Democrat al Muncitorilor din România.

 

"Evadarea" din extremism

 

Apropierea oficializarii României ca membru cu drepturi depline a Aliantei Nord-Atlantice, perspectiva încheierii etapei de pre-aderare la structurile Uniunii Europene si presiunea internationala exercitata asupra tarii noastre cu privire la limitarea prin lege a activitatii grupurilor ori formatiunilor politice extremiste, l-au obligat pe "liderus maximus" sa mediteze, într-un stil original, la viitorul politic al partidului pe care-l reprezinta.

Învinuit, pe de o parte, de activitati de extrema dreapta, datorita exacerbarii mitului maresalului Antonescu, sustinerii curentului negationist si legaturilor de colaborare cu miscarile politice conduse de Le Pen si Heidder, iar pe de alta parte, de revigorarea curentului nationalist-comunist creat de un lider intransigent, Nicolae Ceausescu, Corneliu Vadim Tudor a ales drept cale de evadare din extremism "penitenta", sub a carei masca solicita imperativ "iertareapacatelor în numele milei crestine". Încercarea de apropiere cu sila de un centru de putere mondial pe care pâna ieri îl denigrase si-l hulise cu sârg, chiar daca va reusi sau nu, va produce însa o serie de efecte majore în planul mesajului politic cu care Partidul România Mare se va prezenta în scrutinul electoral din acest an, cum ar fi:

- renuntarea la sustinerea unor personalitati istorice controversate (Antonescu, Ceausescu etc.), care pâna acum au constituit elemente de forta ale ideologiei afisate în campaniile PRM. În subsidiar, este de previzionat ca elanul nationalist, "de aparare a valorilor traditionale românesti în fata agresorilor straini sau autohtoni", se va diminua sau va fi complet anihilat;

- abandonarea marotelor nationaliste xenofobe (evreiasca, maghiara, tiganeasca), componente esentiale ale discursului politic incendiar practicat de-a lungul timpuluide liderul PRM, va avea un impact major asupra imaginii publice a lui Corneliu Vadim Tudor, care va fi obligat sa adopte un comportament politic "conciliant", inclusiv fata de adversarii sai politici pe care i-a învinuit constant de "colaborationism antiromânesc" cu etniile mentionate;

- "penitenta continua", dublata de o gestica provocatoare (inaugurarea de statui ori alte simboluri evreiesti, promisiunea ca va înfiinta un muzeu al Holocaustului etc.) pot dovedi ca "dragostea cu sila" va avea drept efect scoaterea PRM din categoria formatiunilor politice extremiste, fie ele de dreapta sau de stânga;

- schimbarea radicala a atitudinii si comportamentului politic al lui Corneliu Vadim Tudor, care va fi sustinuta cu consecventa în imaginea publica, este de natura a oferi Partidului România Mare un statut oficial de formatiune politica de centru-stânga, ce poate solicita recunoasterea ca atare de catre "marea familie" social-democrata din România, reprezentata de PSD si PD.

 

De la Alcibiade la Catavencu sau sfârsitul "justitiarului"

 

Schimbarea xenofobiei cu un "filosemitism" la fel de agresiv (ca si cum ar fi un "extremism întors"), autodenuntarea doctrinei propriului partid si renuntarea la discursul nationalist, dovedesc ca "procesul de transformare a lui Alcibiade în Catavencu" s-a încheiat, si o data cu aparitia "noului Vadim", "justitiarul" s-a întors în lumea lui Caragiale, singura necunoscuta ramânând persoana lui Agamita Dandanache - care, în finalul piesei, îsi va adjudeca voturile.

Aflat într-o evidenta incoerenta de mesaj politic, datorita conflictelor latente din partid, cu o imagine incipienta construita exclusiv mediatic pe neacceptarea sa de catre comunitatea evreiasca internationala în rândul "filosemitilor", Corneliu Vadim Tudor a adoptat tactica autovictimizarii pentru a-si atrage "compasiunea" electoratului pe care alta data îl capta în calitate de "justitiar".

Dincolo de campania mediatica gratuita de care beneficiaza în prezent, disputa "filozofica" dintre "noul Vadim" si liderii comunitatii evreiesti va pune sub semnul întrebarii însasi denumirea de "România Mare" a partidului, care face trimiteri politice cu rezonante externe neconforme cu actualele principii ale Uniunii Europene.

Conflictul dintre lider si doctrina

Încercarea de transformare a lui Corneliu Vadim Tudor dintr-un reprezentant de marca al nationalism-extremismului românesc post-decembrist într-o presupusa personalitate politica europeana, animata de cele mai profunde sentimente crestine, va provoca însa si un puternic conflict între liderul PRM si doctrina acestei formatiuni politice, în momentul când tribunul va fi obligat sa remodeleze partidul "dupa chipul si asemanarea sa".

Impunerea "noii ideologii" de catre Corneliu Vadim Tudor partidului pe care înca îl reprezinta va ridica o serie de probleme conflictuale a caror rezolvare ar putea avea drept efect scindarea sau diminuarea fortei politice a PRM:

- la nivelul staff-ului politic al partidului exista o serie de reprezentanti semnificativi ai "curentului negationist", sustinatori ai "personalitatii pozitive" a maresalului Ion Antonescu, aflati pe pozitii de adversitate evidenta cu liderii comunitatii evreiesti internationale, care solicita imperativ recunoasterea, de catre autoritatile române, a existentei holocaustului. În tentativa sa de a-si dovedi "filosemitismul", Corneliu Vadim Tudor va trebui sa decida asupra mentinerii, în conducerea partidului, a liderilor "negationisti", în ipostaza în care acestia nu-si vor renega propriile teorii;

- "nucleul dur" al PRM, format în marea lui majoritate din ofiteri "pensionati" prematur sau fosti activisti PCR, este si va ramâne purtator al ideologiei nationalist-comuniste, generator de nostalgii referitoare la un tip de protectie si securitate sociala ce nu-si va mai gasi locul într-o societate concurentiala aflata în tranzitia catre racordarea la criteriile de performanta economica ale Uniunii Europene.

În ipostaza de "lider cu o alta inima", Corneliu Vadim Tudor va trebui sa anihileze, la nivelul propriului activ de partid, discursul populist cu nuante agresiv nostalgice sau nationalist-comuniste.

Chiar daca nu va riposta ferm la aceasta noua cerinta a liderului, este de asteptat însa ca "nucleul dur" al PRM sa manifeste o reactie de respingere pasiva a grefei "noii inimi".

Publicat în : Politica interna  de la numărul 12

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: