Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Trecut si prezent în politica externa româneasca

Florin Constantiniu

Istoria românilor alatura exemple de uluitor curaj si de totala neîncredere în fortele proprii

Istoria românilor alatura exemple de uluitor curaj si de totala neîncredere în fortele proprii. Mircea cel Batrân, Vlad Tepes, Stefan cel Mare si alti voievozi au cautat alianta unor mari puteri crestine în lupta cu Imperiul otoman - pâna în secolul al XVI-lea, o adevarata superputere a epocii - dar, când concursul militar al acestor puteri a lipsit, ei nu au sovait sa stea singuri în fata unui adversar de o coplesitoare superioritate; au facut-o pentru a-si apara tara lor, dar au avut si constiinta unui mare rost european, asa cum o spune raspicat Stefan cel Mare în solia sa catre Venetia din 1477: "Nu vreau sa mai spun cât de folositoare este pentru treburile crestine aceasta tara a mea; socotesc ca este de prisos fiindca lucrul e prea limpede ca ea este cetatea de aparare a Tarii Unguresti si a Poloniei si straja acestor doua craii. Afara de aceasta, fiindca turcul s-a împiedicat de mine, multi crestini au ramas în liniste de patru ani" class=MsoEndnoteReference> style="mso-special-character: footnote"> class=MsoEndnoteReference> lang=RO style="FONT-SIZE: 12pt; LINE-HEIGHT: 150%; FONT-FAMILY: ''; mso-ansi-language: RO; mso-fareast-font-family: ''; mso-fareast-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA">[i]. Când soarta armelor nu le-a fost favorabila, ei nu s-au descurajat, asa cum reiese si din inscriptia pusa de acelasi Stefan la biserica din Razboieni, ridicata în 1496, acolo unde fusese înfrânt cu douazeci de ani înainte de sultanul Mehmed al II-lea: "S-a ridicat prea puternicul Mahmet, împarat turcesc, cu toate puterile sale rasaritene; si înca si Basarab voievod, numit Laiota, a venit cu el, cu toata tara basarabeasca (Tara Româneasca, numita astfel dupa dinastia Basarabilor - n.n.). Si au venit sa prade si sa ia Tara Moldovei; si au ajuns pâna aici, la locul numit Valea Alba. Iar noi, Stefan voievod si cu fiul nostru Alexandru, am iesit înaintea lor si am facut mare razboi cu ei, în luna iulie 26; si cu voia lui Dumnezeu, au fost înfrânti crestinii de pagâni. Si au cazut aici multime mare de osteni ai Moldovei. Tot atunci si tatarii au lovit Tara Moldovei din ceia parte" class=MsoEndnoteReference> style="mso-special-character: footnote"> class=MsoEndnoteReference> lang=RO style="FONT-SIZE: 12pt; LINE-HEIGHT: 150%; FONT-FAMILY: ''; mso-ansi-language: RO; mso-fareast-font-family: ''; mso-fareast-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA">[ii]. Relatarea atât e obiectiva a unui esec - sa recunoastem - este cu totul rara la oamenii politici.

În alte împrejurari se constata o adevarata spaima când este evocata posibilitatea unei confruntari cu Poarta otomana. Astfel, în 1658, când domnul Tarii Românesti, Mihnea al III-lea (era grec!), le propune boierilor sa se ridice împotriva Imperiului otoman, acestia vadesc o totala lipsa de încredere în victorie: "Doamne, bun lucru ar fi acesta! Iar noi ne temem ca nu vom putea plini desavârsit, ci numai vom zadarî sarpele si ne va înghiti cu totul. Caci noi sântem o tara mica si far de oameni, neputincioasa si far de ajutor de nici o parte. Iar turcii sunt puternici, mari si biruiesc toata lumea, de la Rasarit la Apus" class=MsoEndnoteReference> style="mso-special-character: footnote"> class=MsoEndnoteReference> lang=RO style="FONT-SIZE: 12pt; LINE-HEIGHT: 150%; FONT-FAMILY: ''; mso-ansi-language: RO; mso-fareast-font-family: ''; mso-fareast-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA">[iii]. Nimic din curajul lui Stefan cel Mare!

Aceeasi gândire politica, exprimata în termeni similari de unul dintre cei mai vârstnici oameni politici români, în 1914, Theodor Rosetti, cumnatul lui Cuza Voda, care, în Consiliul de Coroana de la Sinaia, convocat pentru a fixa atitudinea României în razboiul ce tocmai izbucnise, a spus: "Suntem o tara mica, un biet popor, iesit abia de ieri, de alaltaieri, din greutati si din robie. Nu cred ca sta în putinta noastra sa facem politica mare. Acum cei mari s-au încaierat, noi nu avem ce cauta în luptele lor. Sa stam deci linistiti la o parte, sa ne vedem de nevoile si de necazurile noastre si sa ne caznim sa pastram ceea ce cu atâta truda am agonisit" class=MsoEndnoteReference> style="mso-special-character: footnote"> class=MsoEndnoteReference> lang=RO style="FONT-SIZE: 12pt; LINE-HEIGHT: 150%; FONT-FAMILY: ''; mso-ansi-language: RO; mso-fareast-font-family: ''; mso-fareast-language: EN-US; mso-bidi-language: AR-SA">[iv].

Cine urmareste politica externa a României în perioada post-decembrista, constata ca ea este dominata de felul de a gândi al boierilor munteni de la 1658 sau - pâna la un punct - al lui Theodor Rosetti, la 1914.

Întocmai ca si dupa primul razboi mondial, când garantiile de securitate au fost cautate cu precadere în exterior (Franta si Anglia, Mica Întelegere, Întelegerea Balcanica, alianta româno-polona), si astazi, se crede ca garantiile de securitate vin din includerea României în NATO. Doua observatii sunt aici de facut: 1). NATO din perioada post-comunista, nu mai este NATO din perioada Razboiului rece; disparitia amenintarii sovietice a lasat teren liber de manifestare a divergentelor si tensiunilor dintre aliati. Încordarea dintre SUA si "vechea Europa" (Franta, Germania) este o dovada graitoare; 2). Cine ameninta România în momentul de fata? Cu Bulgaria si Ungaria nu mai avem nici un litigiu teritorial; Ucrainei, tratatul din 1997 i-a dat teritorii românesti, la care probabil, nici nu visa; Rusia nu mai este vecina cu România. Atunci? "Noile amenintari"? Terorismul? În realitate, prin urmarea orbeasca a SUA, România se expune loviturilor teroriste. Retorica propagandei americane vrea sa acrediteze ideea ca, în prezent, are loc o confruntare între lumea civilizata si terorism. Nu este adevarat. Terorismul islamic este o componenta a conflictului din Orientul Mijlociu, iar ostilitatea sa fata de SUA, o consecinta a pozitiei adoptate de SUA în acest conflict, pozitie perceputa de fundamentalistii islamici ca antiaraba si antiislamica. În conditiile unei confruntari asimetrice, partea slaba recurge la mijloace neconventionale de lupta, în speta acte teroriste.

Din dorinta de a fi admisi în NATO, am sacrificat Ucrainei teritorii românesti la care Kievul nu avea nici un drept. Atunci, în 1997, SUA s-au opus intrarii României în NATO. Dupa 11 septembrie 2001, interesat sa transforme NATO într-un simplu instrument al politicii externe a SUA si sa-si extinda controlul asupra unui numar cât mai mare de tari, Washingtonul si-a aruncat privirile si asupra României.

Guvernantii de la Bucuresti, nesiguri de ei, apasati de banuiala de neo- sau criptocomunism, aveau nevoie de o legitimare din partea serifului mondial, SUA. Au alergat în întâmpinarea dorintelor lui cu un servilism de prost gust, care a compromis tara noastra.

În jelania sa, Theodor Rosetti spunea ca România nu trebuie sa se amestece în certurile dintre cei mari. Guvernantii nostri, tematori ca si Theodor Rosetti, n-au mers cu logica fricii pâna la capat: mai simplu spus, "sa stea în banca lor". Nu, în dorinta de a fi pe placul Washingtonului si a primului lor vasal, Marea Britanie, au criticat pozitia rationala a Frantei. Ei nu înteleg ca, pentru o tara ca România, coordonatele securitatii sunt un sistem multipolar sanatos si o institutie care sa impuna respectul legalitatii internationale.

Activitatea politica si diplomatica a tarii noastre în ultimul timp pare a voi sa ilustreze afirmatia lui Emil Cioran: "A fi român înseamna a fi o fiinta cu multa apa în sânge".

 



Publicat în : Idei contemporane  de la numărul 2

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: