Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Revelion pe Nil

Angelica LAZĂR

Revelion pe Nil

31.12.2003. Zece seara, undeva pe Nil. Luna rasturnata e la locul ei pe cer, iar temperatura e mult mai ridicata decât ne spune instinctul ca ar trebui sa fie în miez de iarna. Desi se apropie ora 00:00, marcata cât mai zgomotos si activ oriunde în Europa, aici totul e linistit. Pe strazi, în bazar, lumea îsi continua, nestingherita de solemnitatea momentului ce se apropie, aceleasi activitati - unii ar zice metehne - de fiece zi. Acestea constau, cam cu orice ocazie si în orice împrejurare, în a striga din rasputeri "Ya-ala, ya-aala" (pentru a îmbia oamenii la vizionat produse, pentru a da semnalul de plecare la calesti sau în general pentru a anunta ca ceva se întâmpla). În plus, programul zilnic mai este încarcat si cu activitatea absolut obligatorie de sorbire a ceaiului si de fumatul shishei pe la colturi de strada si... si cam atât. Nu va lasati pacaliti: de fapt, egiptenii sunt foarte ocupati mai tot timpul. Buticurile nu se închid nicicând înainte de 11 seara, iar în anotimpul cald ajung sa se închida si la 1 noaptea. Cât despre efortul vânzatorului, acesta e neprecupetit. Egipteanul, arab sau nubian se ploconeste, se plânge, se arata sifonat, lasa la pret si, când te astepti mai putin, îti da cu tifla, într-un ritual perpetuat si îmbagotit de generatii, mai trainic în timp decât piramidele lui Imhotep.

În viata egiptenilor nu exista graba sau pripeala."In shah Allah" este expresia care se regaseste pe buzele tuturor: dupa voia lui Allah, dându-ne de înteles ca lipsa lor de graba nu ar fi un semn de lene sau indiferenta, ci o chibzuiala, o buna întelegere a rosturilor lumii acesteia...

Se apropie Anul Nou, deci ma grabesc spre un telefon public de unde sa sun în tara- pentru a-mi felicita familia. Cartela nu se cumpara aici de la oficii postale sau chioscuri de ziare, cum ai crede, ci de la farmacii sau bacanii. Și fireste, nimic, absolut nimic nu poate fi cumparat fara tocmeala. A încerca sa achizitionezi fie si un bat de chibrit fara sa negociezi este practic imposibil. Care o fi pretul real, nimeni nu stie, cu atât mai putin un turist european ratacit prin bazarul oriental, ametit de aromele de mosc si scortisoara care se ridica dimprejur si de îmbierile din toate partile. De altfel,daca nu esti atent, te poti usor trezi, fara sa realizezi când si cum, ca ai cumparat o duzina de statuete de alabastru cu cap de Nefertiti (sau Nefer-tari, nimeni nu mai stie...), pe care ai dat o nimica toata, întrucât negutatorul înte-legator nu a vrut pe ea mai mult de toti banii pe care îi aveai în punga...

Asa ca, orice ti se ofera trebuie întâmpinat, fara urma de slabiciune sau ezitare, cu un sir de "la-la-la-la-la..."(nu, nu, nu...), pâna ce omul, care te trage insistent de poale, întelege sa te lase în pace.

Pe vas, seara de revelion începe cu un scurt numar de dans din buric, executat, cam fara tragere de inima, de o doamna despre care aflam stupefiati ca e de meserie dentist, dar pe care a gasit-o la repezeala patronul vasului, dispusa sa danseze, imaginându-si ca orice miscare e buna pentru europenii ageamii, care nu pot avea habar de cum ar trebui sa arate în realitate dansul serpesc al orientalilor - prietenii nostri vadesc, de buna seama, o necunoastere crasa a dezvoltarilor suferite de fenomenul manelelor în România...

Luminile se sting si ceata personalului de pe vas intra cu un tort imens, înconjurat de flacari si, fireste, de sunetele guturale ale aceluiasi cântec-strigat pe care arabii îl executa cu promptitudine cu orice ocazie - un fel de "Multi Ani traiasca!" al lor. Noua ne place, dar reflexul european e înca acolo si ne face sa ne întrebam cât mai e pâna la ora 0, daca o sa numere cineva sau daca vor fi artificii... Nu s-a numarat. Artificiile au venit, dar de undeva de pe puntea unui vas aflat mai în jos pe râu, de buna seama un alt avanpost al europenilor în inima desertului.

Luna rasturnata e la locul ei pe cer...(A. L.)



Revelion pe Nil

31.12.2003. Zece seara, undeva pe Nil. Luna rasturnata e la locul ei pe cer, iar temperatura e mult mai ridicata decât ne spune instinctul ca ar trebui sa fie în miez de iarna. Desi se apropie ora 00:00, marcata cât mai zgomotos si activ oriunde în Europa, aici totul e linistit. Pe strazi, în bazar, lumea îsi continua, nestingherita de solemnitatea momentului ce se apropie, aceleasi activitati - unii ar zice metehne - de fiece zi. Acestea constau, cam cu orice ocazie si în orice împrejurare, în a striga din rasputeri "Ya-ala, ya-aala" (pentru a îmbia oamenii la vizionat produse, pentru a da semnalul de plecare la calesti sau în general pentru a anunta ca ceva se întâmpla). În plus, programul zilnic mai este încarcat si cu activitatea absolut obligatorie de sorbire a ceaiului si de fumatul shishei pe la colturi de strada si... si cam atât. Nu va lasati pacaliti: de fapt, egiptenii sunt foarte ocupati mai tot timpul. Buticurile nu se închid nicicând înainte de 11 seara, iar în anotimpul cald ajung sa se închida si la 1 noaptea. Cât despre efortul vânzatorului, acesta e neprecupetit. Egipteanul, arab sau nubian se ploconeste, se plânge, se arata sifonat, lasa la pret si, când te astepti mai putin, îti da cu tifla, într-un ritual perpetuat si îmbagotit de generatii, mai trainic în timp decât piramidele lui Imhotep.

În viata egiptenilor nu exista graba sau pripeala."In shah Allah" este expresia care se regaseste pe buzele tuturor: dupa voia lui Allah, dându-ne de înteles ca lipsa lor de graba nu ar fi un semn de lene sau indiferenta, ci o chibzuiala, o buna întelegere a rosturilor lumii acesteia...

Se apropie Anul Nou, deci ma grabesc spre un telefon public de unde sa sun în tara- pentru a-mi felicita familia. Cartela nu se cumpara aici de la oficii postale sau chioscuri de ziare, cum ai crede, ci de la farmacii sau bacanii. Și fireste, nimic, absolut nimic nu poate fi cumparat fara tocmeala. A încerca sa achizitionezi fie si un bat de chibrit fara sa negociezi este practic imposibil. Care o fi pretul real, nimeni nu stie, cu atât mai putin un turist european ratacit prin bazarul oriental, ametit de aromele de mosc si scortisoara care se ridica dimprejur si de îmbierile din toate partile. De altfel,daca nu esti atent, te poti usor trezi, fara sa realizezi când si cum, ca ai cumparat o duzina de statuete de alabastru cu cap de Nefertiti (sau Nefer-tari, nimeni nu mai stie...), pe care ai dat o nimica toata, întrucât negutatorul înte-legator nu a vrut pe ea mai mult de toti banii pe care îi aveai în punga...

Asa ca, orice ti se ofera trebuie întâmpinat, fara urma de slabiciune sau ezitare, cu un sir de "la-la-la-la-la..."(nu, nu, nu...), pâna ce omul, care te trage insistent de poale, întelege sa te lase în pace.

Pe vas, seara de revelion începe cu un scurt numar de dans din buric, executat, cam fara tragere de inima, de o doamna despre care aflam stupefiati ca e de meserie dentist, dar pe care a gasit-o la repezeala patronul vasului, dispusa sa danseze, imaginându-si ca orice miscare e buna pentru europenii ageamii, care nu pot avea habar de cum ar trebui sa arate în realitate dansul serpesc al orientalilor - prietenii nostri vadesc, de buna seama, o necunoastere crasa a dezvoltarilor suferite de fenomenul manelelor în România...

Luminile se sting si ceata personalului de pe vas intra cu un tort imens, înconjurat de flacari si, fireste, de sunetele guturale ale aceluiasi cântec-strigat pe care arabii îl executa cu promptitudine cu orice ocazie - un fel de "Multi Ani traiasca!" al lor. Noua ne place, dar reflexul european e înca acolo si ne face sa ne întrebam cât mai e pâna la ora 0, daca o sa numere cineva sau daca vor fi artificii... Nu s-a numarat. Artificiile au venit, dar de undeva de pe puntea unui vas aflat mai în jos pe râu, de buna seama un alt avanpost al europenilor în inima desertului.

Luna rasturnata e la locul ei pe cer...(A. L.)

Publicat în : În lume  de la numărul 10

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: