Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Rusia si democratia dirijata

Laurențiu CONSTANTINIU

În decurs de aproape trei luni de la data arestului lui Mihail Hodorkovski (25 octombrie), viata politica rusa a trebuit sa faca fata "replicilor" care au urmat detinerii oligarhului rus. De departe cea mai importanta s-a dovedit a fi demisia sefului administratiei prezidentiale, Aleksandr Volosin. Acesteia i-a urmat apoi "dusul rece" pe care presedintele Putin a trebuit sa-l suporte cu prilejul summitului Rusia-UE, de la Roma, din 4-6 noiembrie, din partea ziaristilor occidentali, interesati de mersul afacerii Yukos si de actiunea în forta a Procuraturii. Toate acestea au aratat ca stabilitatea din perioada primului mandat prezidential, care a avut drept fundament un pact nescris între elita conducatoare si birocrati, s-a dovedit a nu fi atât de solida. Mai mult, prin aceasta abatere de la regula, "democratia dirijata", care functiona în Rusia, a început sa se clatine. Ce se ascunde însa în spatele acestei sintagme - democratia dirijata? Este ea un produs specific al societatii ruse, aidoma unei alte expresii demult împamintenita în vocabularul politic rus?



În decurs de aproape trei luni de la data arestului lui Mihail Hodorkovski (25 octombrie), viata politica rusa a trebuit sa faca fata "replicilor" care au urmat detinerii oligarhului rus. De departe cea mai importanta s-a dovedit a fi demisia sefului administratiei prezidentiale, Aleksandr Volosin. Acesteia i-a urmat apoi "dusul rece" pe care presedintele Putin a trebuit sa-l suporte cu prilejul summitului Rusia-UE, de la Roma, din 4-6 noiembrie, din partea ziaristilor occidentali, interesati de mersul afacerii Yukos si de actiunea în forta a Procuraturii. Toate acestea au aratat ca stabilitatea din perioada primului mandat prezidential, care a avut drept fundament un pact nescris între elita conducatoare si birocrati, s-a dovedit a nu fi atât de solida. Mai mult, prin aceasta abatere de la regula, "democratia dirijata", care functiona în Rusia, a început sa se clatine. Ce se ascunde însa în spatele acestei sintagme - democratia dirijata? Este ea un produs specific al societatii ruse, aidoma unei alte expresii demult împamintenita în vocabularul politic rus?

Termenul reprezinta o definitie a regimului politic actual din Rusia. Acest regim a luat nastere înainte de venirea la putere a presedintelui Putin, acesta actionând deja în cadrul unui sistem politic, care are drept piloni democratia dirijata de la Centru (Kremlin) si autoritarismul nedirijat al oligarhilor rusi.

Democratia dirijata nu este nici un regim dictatorial, nici unul despotic. Ea are la baza o conducere autoritar-protodemocratica, sub forma republicii prezidentiale, într-un stat de tip nomenclaturist-birocratic. Vom încerca în continuare, facând apel la istorie, sa aratam ca democratia dirijata este o constanta a istoriei ruse.

În 1917, când bolsevicii condusi de Lenin au luat puterea în urma loviturii de stat de la 25 octombrie/7 noiembrie, ei au avut drept lozinca "Toata puterea Sovietelor". Ignorând însa realitatea, ei au pierdut alegerile pentru Adunarea Constituanta, unde nu au putut obtine majoritatea. Reactia lui Lenin s-a înscris în logica sa revolutionara: a desfiintat Adunarea Constituanta, democratic aleasa, declansând teroarea revolutionara împotriva adversarilor politici ai bolsevicilor. Astfel, în tara- a fost instaurata democratia dirijata a Sovietelor. În interiorul partidului, pentru o scurta perioada de timp - la congrese si în Biroul Politic - democratia reala avea sa mai supravietuiasca, însa nu pentru multa vreme.

Prin preluarea puterii de catre Stalin, democratia dirijata de la nivelul societatii avea sa devina o cvasidemocratie. Cealalta democratie, reala, din interiorul partidului, avea sa devina si ea una dirijata, odata cu aplicarea principiului enuntat de Stalin si potrivit caruia "Important nu e cum se voteaza, ci cum se numara voturile". Prin Marea Teroare (1936-1938), Stalin nu a facut altceva decât sa desavârseasca opera începuta de Lenin, în 1917.

Când Gorbaciov a venit la putere, în 1986, unul dintre obiectivele sale a fost democratizarea partidului. Actiunea sa s-a desfasurat sub semnul reîntoarcerii la "normele leniniste", însa de baza ramasese tot vechea lozinca "Toata puterea Sovietelor". Initiatorul glasnostului si al perestroikai a esuat în tentativa sa de democratizare a partidului si de aceea a fost nevoit sa dea "Toata puterea Sovietelor". El adevenit prizonierul noii aripi democrate din Partidul Comunist al URSS, condusa de Boris Eltân, care l-a si înlaturat de la putere. În scurt timp, gruparea s-a transformat într-o ohlocratie a puterii intelighentei în cadrul Sovietul Suprem.

Venind la putere, Eltân a întâmpinat aceleasi dificultati cu care s-au confruntat înaintasii sai, de la tarul Nicolae al II-lea, la Lenin si Stalin: democratia de tip parlamentar, din perioada tarista (sub forma Dumei) sau din faza initiala a perioadei sovietice (sub forma Adunarii Constituante, a Sovietelor sau a Congreselor). Acest organism democratic nu numai ca-l "jena" pe detinatorul puterii executive în actul sau de conducere, dar daca printre prerogativele sale se aflau si cele care priveau înlocuirea sa, atunci el putea deveni periculos pentru conducator. Boris Eltân, prin actiunea sa împotriva Sovietului Suprem, s-a situat în descendenta celorlalti conducatori ai Rusiei tariste/sovietice. În octombrie 1993, ca si Nicolae al II-lea în 1905 si 1906 sau Lenin în 1917, Eltân a "gonit" Sovietul Suprem si a mers mai departe, anuntând organizarea de alegeri anticipate pentru Duma (noul Parlament al Federatiei Ruse). În mod constient sau nu, Eltân a continuat traditia democratiei dirijate.

Actualul presedinte, Vladimir Putin a decis continuarea democratiei dirijate. Motivele care l-au determinat sa faca o astfel de alegere sunt numeroase, însa cel mai important a fost convingerea ca renuntarea la acest tip de democratie va conduce Rusia spre anarhie, via statia democratiei nedirijate (adica a democratiei reale).

Asadar, democratia dirijata este acea democratie în cadrul careia sunt mentinute aparentele unei democratii reale: poporul îsi exercita unul din drepturile sale cetatenesti - dreptul la vot - iar puterea "corecteaza" putin alegerea facuta de popor. Se subîntelege în favoarea cui se face aceasta corectie.

Sistemul democratiei dirijate, care permite corectarea vointei electoratului - asa cum s-a putut observa din scurtul nostru excurs în istoria Rusiei - a fost/este folosit pentru ca, prin "supunerea" procedurilor democratice unicei vointe a conducatorului, sa poata fi instaurata puterea unei singure persoane sau a unei singure grupari, institutiile democratice fiind golite de continut. Paradoxal, sistemul poate fi folosit pentru asigurarea tranzitiei puterii într-un mod apropiat de cel democratic.

Cum functioneaza în practica sistemul? Foarte simplu. Puterea centrala urmareste foarte atent desfasurarea procesului "democratic" si, acolo unde procedurile democratice - în acceptiunea reala a termenului - pot deveni periculoase, ele sunt corectate prin intermediul alegerilor.

Sistemul a luat forma definitiva ca urmare a actiunii celor care s-au aflat la putere si au participat la procesul de privatizare în perioada 1994-1997. Pe baza sa au aparut relatiile clientelare, care amintesc de Evul Mediu. La nivel regional, detinatorii puterii au devenit adevarati baroni locali. Desi puterea le apartine, ei sunt constienti ca existenta lor depinde de vointa Kremlinului. La rândul sau, acesta din urma vegheaza foarte atent ca nu cumva liderii locali sa-i scape de sub control.

Fara a fi detinut functii de conducere la nivel local, Mihail Hodorkovski a încalcat regulile jocului. Prin demersurile întreprinse de el în directia instaurarii unei democratii autentice - încercarea de a controla fractiunile politice "anti-Kremlin" din Duma prin finantarea partidelor politice, campania dusa pentru transformarea Rusiei dintr-o republica de tip prezidential într-una de tip parlamentar, crearea unei companii private puternice, bune relatii cu strainatatea si, în special, cu SUA - au facut din el o persoana indezirabila în ochii puterii, care nu putea tolera un astfel de comportament.

Desi a obtinut satisfactie prin pedepsirea rebelului, Kremlinul nu- si poate permite sa mearga mai departe. O dovada în acest sens ar putea fi si participarea presedintelui Putin la Congresul Sindicatului întreprinzatorilor si industriasilor, care a avut loc pe 15 noiembrie, în Casa Sindicatelor. Desi imediat dupa arestarea lui Hodorkovski presedintele a refuzat sa se întâlneasca cu oligarhii, el a revenit asupra deciziei, dându-si, probabil, seama, ca o întelegere cu ei este necesara. Aceasta ne poate îndreptati sa afirmam ca "democratia dirijata" este privita, din ce în ce mai des, la Kremlin, ca o perioada de tranzitie spre o democratie autentica. Din acest punct de vedere, Afacerea Hodorkovski/ Yukos si schimbarile pe care aceasta le-a atras dupa ea la nivelul administratiei prezidentiale au creat premizele pentru începerea procesului de instaurare a unei "democratii nedirijate".

La 16 noiembrie 1993 - la putin timp dupa "izgonirea" Sovietului Suprem -într-un interviu acordat ziarului "Izvestiia", presedintele Eltân afirma: "Nu voi nega faptul ca, într-adevar, prerogativele prezidentiale prevazute în proiect sunt considerabile. Dar cum ati fi vrut sa fie? Într-o tara care s-a obisnuit cu "tari" si cu "conducatori"; într-o tara în care nu s-au format înca grupuri de interese clare (...), unde abia-abia se nasc partide normale; într-o tara unde disciplina executiva este extrem de slaba, unde nihilismul de dreapta este pretutindeni, într-o astfel de tara sa faci pariu pe parlament? Peste o jumatate de an, daca nu mai devreme, oamenii vor cere un dictator. Un astfel de dictator se va gasi repede, va asigur eu, posibil chiar în acel parlament". Primul presedinte al Rusiei era convins ca, la acea data, democratia autentica înca nu era o haina potrivita pentru tara- sa, el optând pentru cea dirijata. Cel de al doilea, realizând ca "haina" nu mai este în pas cu moda, a decis sa o schimbe. Problema este daca noul costum cu care presedintele Putin vrea sa îmbrace Rusia va placea locuitorilor ei, pentru care "moda vestica" a reprezentat, mai mereu, ceva strain. Altfel spus, va prevala democratia reala în raport cu traditia istorica rusa?(L. C.)

Publicat în : Politica externa  de la numărul 10

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: