Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Plebiscit cu nabadai la Bruxelles

DA

Multumit si împacat ies din ambasada si ma îndrept spre tramvai. Soarele se apropie triumfal de apus, iar pasarelele se întrec parca pe acorduri de "Cântarea României". Ce zi înaltatoare! Nu am decât un gând: de-abia astept alegerile de la anul!



În duminica de 19 octombrie, soarele Bruxelles-ului parea mai vesel ca niciodata. N-as vrea sa spun "mai plin de constiinta civica" pentru ca poate fi interpretat. În orice caz, razele lui mobilizatoare îmi patrundeau îndraznet în mansarda iar în aer plutea o boare electorala irezistibila. Parca si placizii belgieni erau contaminati de febra votarii noii Constitutii a românilor, de care de buna seama ca aflasera din presa internationala.

Nu puteam sa mai stau în casa. Vobesc cu câtiva prieteni la telefon si aflu ca în prima zi a referendumului s-a înregistrat o prezenta masiva la vot, cu o participare de peste 14%. Mai mult decât atât, duminica pâna la ora 15.00 venisera sa voteze "pentru viitor" peste 34% dintre români. Desi eram convins ca în urma elanului civic trezit de îndemnurile însufletitoare ale conducatorilor nostri era posibil ca pâna la închiderea urnelor sa se înregistreze o prezenta la vot de peste 100%, mi-am spus ca nu trebuie precupetit nici un efort în aceasta actiune populara fara de care România risca sa ramâna fara Constitutie, fara intrare în Europa si chiar fara ajutoare sociale.

Asadar ma pun la tol festiv si o pornesc cu pas hotarât spre Ambasada României. Strada Gabrielle, pe care se gaseste ambasada, îmi aparea mai primitoare ca oricând. Parca si pasarelele din copaci se întreceau în triluri de "Desteapta-te române!". Ma apropiam de intrarea în cladire si desi speram sa simt un miros de mititei, dupa cum stiam ca exista practica acasa la astfel de evenimente de mare importanta pentru tara-, întâlnesc deocamdata doar figurile ademenitoare ale portarilor. În hol vad însa în vrac "mititelul" intelectualului român din diaspora - ziarul Curierul diplomatic, asezonat din belsug cu titluri de-o schioapa care îndemnau la un "DA" hotarât pentru noua lege a legilor. În jurul meu lume putina, lucru care ma face sa-mi dau seama ca sunt printre ultimii care îsi fac datoria de onoare de a pune o caramida la temelia viitorului luminos al tarii. De buna seama ca si la Bruxelles marea majoritate a românilor au votat sâmbata sau cel mai târziu în primele ore ale diminetii de duminica.

Astept la usa pentru ca în sala de votare se gaseste o familie fericita, cu doi copii. În timp ce parintii sunt ocupati cu stampilele, consulul îi întreaba sugubet pe cei mici daca nu voteaza si ei pentru Constitutie. Aproape cu lacrimi în ochi cei doi spun ca sunt prea mici pentru tejgheaua din cabina de vot, desi domnul consul pare ca i-ar ajuta cu draga inima sa se ridice pâna la înaltimea necesara comiterii actului civic. E bine totusi sa nu se exagereze si li se promite celor mici ca data viitoare cu siguranta li se va oferi o sansa. Între timp parintii ies radiind din cabinele de vot si introduc cu entuziasm buletinele în urna.

Mi-a venit rândul. Sunt înregistrat pe lista si mi se ofera buletinul de vot nu înainte de a fi atentionat de catre domnul consul ca stampila trebuie pusa în interior pe "DA". De alaturi, un batrânel trecut prin viata remarca inutilitatea îndemnului spunând ca oricum toti românii sunt pentruConstitutie. Sunt de acord cu dânsul si pornesc spre cabina de vot impresionat de devotamentul si implicarea diplomatiei române în acest eveniment. Domnul consul ma urmeaza la cabina si când deschid buletinul sa pun stampila îi simt rasuflarea protectoare în ceafa si privirea ocrotitoare pe mâna mea tremurând de emotie. Obeserv revoltat ca pe buletin exista si un patrat insidios cu "NU", care ar putea transmite mesaje sub-liminale si ar putea distorsiona constiinta civica. Ma grabesc sa pun stampila pe "DA" cu mândrie si spre usurarea consulului.

Ce moment înaltator! Ce satisfactie sublima! M-ar bate gândul sa mai cer un buletin si sa repet actul. Dar nu vreau sa fiu lacom si decid sa las si altora placerea asta, gândindu-ma ca numarul de buletine este totusi limitat. Ies din cabina ciocnindu-ma de alti concetateni nerabdatori sa traiasca si ei momentul de mare încarcatura civica.

Urna ma asteapta cuminte la locul ei, nemiscata si rabdatoare. Numai ea pare impasibila la forfota din jur. Ma fulgera un gând critic. De ce oare este lasata urna sa zaca în sala de votare a ambasadei fara a fi scoasa la lumina zilei pentru a permite si celor care, independent de vointa lor, n-au putut veni în Rue Gabrielle? Îngrijoratoare scapare organizatorica. Sacandalos, as putea spune! Ar fi putut fi încropite câteva urne mobile care sa fie plasate strategic în puncte cu vad mare asa cum aud ca s-a facut în tara- de catre oameni mai întreprinzatori si cu spirit comercial. Devin însa brusc mai tolerant gândindu-ma ca resursele umane ale ambasadei sunt limitate si nu se poate face chiar totul pentru participarea la vot, asa cum se dadusera îndemnurile de la Bucuresti. În orice caz consulul pare un om de isprava si nu-mi fac griji ca nu se va ocupa îndeaproape ca totul sa iasa bine.

Multumit si împacat ies din ambasada si ma îndrept spre tramvai. Soarele se apropie triumfal de apus, iar pasarelele se întrec parca pe acorduri de "Cântarea României". Ce zi înaltatoare! Nu am decât un gând: de-abia astept alegerile de la anul!

Publicat în : Politica interna  de la numărul 9

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: