Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Cu Constitutia pe Constitutie calcând

Ada MESEŞAN

Referendumul pentru aprobarea Legii pentru modificarea Constitutiei a trecut. Românii au ramas cu o noua Constitutie si cu gustul amar ca legea fundamentala a fost validata cu încalcarea repetata si grosolana a legilor în vigoare, inclusiv a Constitutiei în vigoare la momentul referendumului.



Respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie

 

Asa prevedea la articolul 51 Constitutia României în vigoare la 18 si 19 octombrie, data desfasurarii referendumului pentru aprobarea legii de modificare a acesteia. Dar dupa cum s-a putut observa, respectarea Constitutiei si a legilor este un sport optional în România, atât pentru partidul de guvernamânt cât si pentru Guvern, Presedinte si celelalte institutii ale Statului. Mai grav însa, respectarea Constitutiei s-a dovedit facultativa si pentru judecatorii Curtii Supreme de Justitie, si pentru judecatorii Curtii Constitutionale. Ceea ce arata înca o data ca plasarea României si a locuitorilor ei în Europa este o simpla coincidenta geografica, în ciuda mesajelor publicitare care încercau sa convinga cetatenii ca votând pentru noua Constitutie voteaza pentru Europa.

Neregulile semnalate de presa si de societatea civila în zilele referendumului sunt atât de multe si de halucinante încât ar putea constitui teme de doctorat. Cel mai adesea a fost siluita sarmana lege nr.3/2000 privind referendumul, identificata de organizatorii scrutinului drept dusman al poporului. Aceasta lege "infama" interzice spre exemplu urnele mobile (cu unica exceptie a cazurilor în care persoane netransportabile din cauza de boala sau de invaliditate solicita sa voteze) si pedepseste "promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase în scopul de a determina alegatorul sa voteze sau sa nu voteze în cadrul referendumului" cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

Ori, spectacolul grotesc pus în scena de PSD în zilele referendumului prin institutiile statului - institutii menite sa vegheze la respectarea legii !!! - a avut la baza tocmai ademenirea electoratului la vot cu tombole, lemne de foc, bilete de meci, promisiuni de primire în audienta, etc. Când promisiunile s-au dovedit insuficiente, s-a trecut la amenintari cu sistarea pensiilor sau a ajutoarelor sociale. Și când nici amenintarile nu s-au dovedit îndeajuns de eficiente, s-a trecut la organizarea unui adevarat referendum la purtator. Urnele de vot au parasit sectiile de votare si au fost plimbate precum moastele sfintilor pe strazi, prin supermarketuri, camine de studenti, spitale de nebuni, de unde s-au întors în seara zilei de duminica burdusite de voturi. Asa se face ca, desi cu doar 2 ore înainte de încheierea procesului de votare mai erau necesare aproximativ 1 milion de voturi pentru ca referendumul sa fie declarat valid, în final s-au raportat cu mândrie patriotica aproape 2 milioane de voturi în 2 ore !!!

 

Totul pentru ... partid !

 

Batalia dusa în jurul referendumului nu a avut drept miza nici o secunda modificarea Constitutiei. În buna traditie româneasca, desi nu cunosteau noile prevederi mai mult decât pe cele vechi, cetatenii nu au avut nimic împotriva Constitutiei. Ca dovada ca doar mai putin de 10% din cei prezenti la vot au votat împotriva.

Adevarata miza a referendumului a fost cu totul alta. A fost vorba de prima confruntare a partidului de guvernamânt cu electoratul dupa alegerile din anul 2000. În ciuda numeroaselor sondaje de opinie, platite de Guvern sau de PSD, care indicau o cota de popularitate de 50% pentru actualul regim, realitatea pare sa fie total diferita.

Desi sociologii de serviciu ai Puterii au produs rapid câteva sondaje de opinie care anuntau o prezenta la urne de 70-80%, dupa prima zi a referendumului votasera doar 14% din cei cu drept de vot. Sâmbata seara a fost clar pentru toata lumea, inclusiv pentru liderii PSD, ca populatia penaliza prin absenteism guvernarea PSD. Pentru prima data dupa 3 ani, Guvernul era la mâna cetatenilor care pareau hotarâti sa plateasca Guvernului cu aceeasi moneda: dezinteresul total.

Reactia PSD a fost rapida si previzibila: duminica în zori Octav Cozmânca a trasat activistilor partidului din teritoriu sarcina precisa: 60% prezenta la vot. Cine nu îndeplineste baremul, nu mai pupa locuri la alegerile viitoare. Ca atare, sosonarii* partidului s-au mobilizat dar, cu toate ilegalitatile comise, procentul participarii la vot raportat a depasit cu putin 50%. De fapt, se poate spune ca referendumul a fost "salvat" de baronii locali ai PSD Marian Oprisan, Nicolae Mischie si Teodor Nitulescu, ale caror mosii (Vrancea, Gorj si Teleorman) au raportat o prezenta la vot de pâna la 67%. Ca în unele localitati prezenta la vot a fost si de 106%(!?) iarasi nu mai conteaza...

În atari conditii nici nu este de mirare ca procentul celor prezenti la vot a fost, pe parcursul zilei de duminica, mai rapid cunoscut în sediul central al PSD decât la Biroul Electoral Central. Sau poate ca rolul Biroului Electoral Central a fost limitat la confirmarea datelor furnizate de PSD... Pasivitatea cu care judecatorii Curtii Supreme de Justitie prezenti în BEC au acceptat toate încalcarile legii comise în desfasurarea referendumului, desemnarea reprezentantului PSD drept purtator de cuvânt al BEC si constanta cu care au votat alaturi de acesta pun din nou sub semnul întrebarii independenta justitiei în România.

 

Pagube colaterale

 

A doua zi dupa încheierea referendumului, primul ministru a concluzionat ca cei care s-au prezentat la vot ar fi simpatizanti si sustinatori ai PSD, în graba mare înregimentându-i în PSD si pe cei ce au votat împotriva Constitutiei... Dupa care, cu glasul tremurând de emotie, a anuntat ca a acceptat demisiile ministrilor Hildegard Puwak, Mircea Beuran si Șerban Mihailescu. Faptul ca doamna Puwak era la Roma la o întrunire interguvernamentala în momentul în care "si-a dat" demisia a prilejuit conducerii PSD o explicatie antologica: exista fax! Chiar si fara acest episod hilar, povestea celor trei demisii nu a fost crezuta de nimeni.

Mircea Beuran, în scurta sa cariera de ministru, s-a remarcat doar prin faptul ca s-a aflat în centrul unui imens scandal international de plagiat, întreaga sa "opera" fiind copiata dupa autori din SUA si Franta. Dat afara de la Universitatea de Medicina si Farmacie, pe cale de a ramâne si fara titlul universitar, Mircea Beuran primise cu doar o saptamâna în urma sprijinul neconditionat al Delegatiei Permanente a PSD ca ministru al sanatatii...

Hildegard Puwak, daca n-a izbutit înca sa integreze România, a izbutit cu siguranta sa-si integreze familia în UE sau cel putin în fondurile comunitare. Reusind performanta de a ridica nivelul de trai al familiei sale cu 150.000 euro fonduri europene, doamna Puwak a reusit totodata si performanta de a intra în atentia Oficiului de Lupta Antifrauda al Comisiei Europene. Dar acest fapt nu a fost de natura sa deranjeze Delegatia Permanenta a PSD care îi acordase sprijin neconditionat cu o saptamâna înainte ca ministru al integrarii europene...

În sfârsit, preacinstitul Șerban Mihailescu, supranumit Micky Șpaga, se confrunta cu al doilea caz în care angajati ai sai din Secretariatul General al Guvernului erau acuzati de a fi pretins mita de milioane de dolari. Ar trebui precizat ca în ambele cazuri nu a fost vorba de functionari publici, ci de persoane angajate de Șerban Mihailescu în ceea ce parea sa fie un Secretariat General al Șpagii...

Modul în care a reactionat partidul de guvernamânt fata de aceste cazuri de coruptie, ca si fata de multe altele, a reprezentat pentru multi cetateni un motiv suficient pentru a nu se prezenta la vot. Caci la ce bun sa votezi o constitutie care spune ca "nimeni nu este mai presus de lege" (articolul 16), daca orice posesor de carnet de partid devine imun în fata legii ?

Sa fi reprezentat asadar demisiile/demiterile celor trei o masura tardiva a PSD de a-si mai spala obrazul în fata electoratului? Sau o diversiune care sa abata atentia opiniei publice de la ilegalitatile comise cu ocazia referendumului? Doar într-o anumita masura. Pentru ca, la o privire mai atenta, nu putem sa nu observam coincidenta stranie între episodul demisiilor si evenimentele externe anuntate pentru perioada imediat urmatoare. Concret, la începutul lunii noiembrie Comisia Europeana va publica Raportul de tara pentru România în care vor fi criticate din nou coruptia (care a infestat iata si fondurile europene) si lipsa de reforme din justitie si administratia publica. Însa pâna la publicarea Raportului de tara, presedintele Ion Iliescu a fost invitat subit la Washington. Aceasta invitatie seamana mai degraba cu o "citatie" si este lesne de închipuit ca în cadrul discutiilor la loc de cinste se va afla combaterea coruptiei institutionalizate din România, lucru cerut public cu insistenta de oficialitati americane, în frunte cu ambasadorul Michael Guest, în numeroase ocazii. Iar în lipsa altor progrese, presedintele Ion Iliescu va putea invoca macar cele trei demisii...

 

Spre Vest, ... prin Est !

 

Referendumul pentru votarea legii de modificare a Constitutiei a trecut. Calcând cu Constitutia peste Constitutie, Partidul Social Democrat si Guvernul Nastase au demonstrat înca o data ca România este înca foarte departe de Europa. Ba chiar presa a descoperit multe asemanari izbitoare între scrutinul din România si cel desfasurat în acelasi timp în Azerbaidjan.

Daca referendumul din 18-19 octombrie a fost privit de PSD doar ca o repetitie generala pentru alegerile locale si generale din 2004, atunci solicitarea Opozitiei ca observatori straini sa monitorizeze procesul electoral din România pare întemeiata. Atâta doar ca singurul criteriu pe care România îl îndeplinea pâna acum în procesul integrarii era cel politic. Ori, aceasta solicitare arata ca România lui Adrian Nastase, Ion Iliescu, Marian Oprisan, Nicolae Mischie si toata ceata de sosonari PSD nu mai îndeplineste nici macar criteriul politic în anul în care îsi propune sa încheie negocierile de aderare la Uniunea Europeana...

 

* Sosonari - termenul apare în documentele interne ale PSD Bucuresti si denumeste activistii partidului care au ca sarcina propovaduirea preceptelor pesediste din usa în usa, din om în om. Termenul nu exista în nici un dictionar.

Publicat în : Politica interna  de la numărul 9

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: