Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Un pinguin cuminte

Cristian Banu

În lumea sistemelor de operare există o bătălie pe viaţă şi pe moarte între Windows, al gigantului Microsoft şi "lumea liberă", adică Linux. Recent Windows a fost victima unor atacuri fără precedent, care au afectat milioane de computere din întreaga lume. Viruşi şi "viermi" precum SoBig, sau MSBlaster au arătat - răutăcioşii spun că nici măcar nu era nevoie - vulnerabilitatea gigantului Microsoft. Unde a fost Linux?



În ultima perioadă atacurile la care a fost supussistemul de operare Windows al Microsoft au afectat milioane de computere din întreaga lume. MSBlaster, SoBIG şi alţii din aceeaşi categorie au făcut mult zgomot - şi daune pe măsură - făcând din nou să se vorbească pe larg şi peste tot de problemele legate de securitatea computerelor. O bună bucată de vreme mass-media din întreaga lume a arătat preocupările economiştilor, specialiştilor în securitatea datelor, ba chiar ale agenţiilor de securitate precum FBI sau CIA. Înşişi oficialii Microsoft s-au întrecut în a-şi face mea culpa şi a anunţa că programatorii lor lucrează fără întrerupere la patch-uri care să rezolve problemele. Asta când nu sunt ele însele surse de noi probleme, cum de altfel s-a mai întâmplat în cazul produselor Microsoft.

În ultimele două luni - august şi septembrie - milioanele de computere care utilizează Windows în întreaga lume au fost agresate. Și nu trece o săptămână fără ca Microsoft să nu mai descopere o problemă de securitate în sistemul de operare. Probabil că site-ul de update al Microsoft este cel mai vizitat site din lume.

Din tot acest cor general a lipsit un singur lucru. Vocea comunităţii Linux. Membrii acesteia nu au încercat să profite în nici un fel de dificultatea în care se află rivalul. În mod normal, atât IBM (cu UNIX), cât şi companii ca Red Hat (cu distribuţia lor de Linux) ar fi trebuit să vină în faţă arătând superioritatea produselor lor în materie de securitate. Mai ales că aceasta, alături de stabilitate, sunt cele două atuuri pe care le promovează insistent ambele sisteme de operare alternative. Alte companii din domeniu, precum SUN sau ORACLE sunt chiar renumite pentru modalitatea în care atacă slăbiciunile rivalilor, promovându-şi produsele.

Unii analişti au afirmat că "cei din comunitatea Open Source mai au încă de învăţat în materie de marketing, dar orice slăbiciune a Windows-ului ajută foarte mult Linux-ul".

Și Linux are mare nevoie de acest ajutor. Dacă pe piaţa serverelor Linux domină, în materie de computere desktop, el practic nu există. Conform ultimelor statistici la nivel mondial, doar 0,2% din computerele desktop utilizează Linux ca sistem de operare. 96% reprezintă cota de piaţă a Windows-ului, iar ce mai rămâne aparţine companiei Apple, cu MacOS.

Ori tocmai această piaţă este cea mai atacată de "viermi" şi viruşi. "Nu există nici o glorie în a ataca sitemele desktop Linux", spune un analist de securitate. Discrepanţa se vede şi din atitudinea hackerilor care, pentru a mai echilibra puţin balanţa, echivalează un sistem Linux doborât cu 5 sisteme Windows.

Răspusul comunităţii Open Source a fost că "noi nu suntem nişte ciocli ce aleargă după ambulanţe pentru a găsi clienţi. Companiile care nu au respectat conduita nu au avut decât de pierdut. Promovarea produsului propriu prin arătarea defectelor produselor concurente creează o imagine neplăcută şi irită consumatorii." Parţial adevărat, lucru dovedit - spun ei -de cotele de piaţă pierdute de companii precum SUN sau Network Associates care şi-au promovat agresiv produsele după atacul produs de virusul Code Red Nimba în 2001. Ceea ce nu-i împiedică pe cei de la SUN să se laude că nou lansatul lor sistem de operare (pe platforma Linux) "nu ar fi avut probleme cu noi "viermi"".

Respect faţă de codul de conduită, inabilitate de marketing, poate. Însă un alt motiv pentru care aceste companii nu şi-au promovat avantajele produselor proprii în materie de securitate este că nu există în mod clar o dovadă că acest avantaj chiar există. De exemplu, Computer Emergency Response Team (CERT) arată că din cele 29 de avertismente de securitate emise în decurs de un an, 16 se referă la sistemul Linux. Aceste probleme sunt invers proporţionale cu cota de piaţă deţinută de sistemele Linux şi pune lucrurile într-o cu totul şi cu totul altă lumină. Și anume, sistemele Windows sunt atacate nu pentru că ar fi mai puţin sigure, ci pentru că sunt mai multe, iar daunele provocate sunt mult mai mari. Căderea câtorva mii de computere nu poate impresiona decât o gazetă de provincie. Cea a câtorva milioane îţi asigură prima pagină în orice publicaţie din lume şi prezenţa în buletinele de ştiri ale tuturor posturilor TV.

Aceeaşi credinţă pare a fi împărtăşită de investitori, care şi-au exprimat încrederea în Microsoft, acţiunile aceste companii crescând constant. Ba chiar, de la apariţia lui MSBlaster, acţiunile Microsoft au crescut cu 10%. "Viruşii şi viermii sunt părţi ale lumii software, declară un analist financiar. Iar faptul că Microsoft a avut întotdeauna grijă să-şi avertizeze utilizatorii şi să pară constant preocupată de problemele acestora i-a liniştit pe investitori." Într-adevăr, Microsoft nu a încercat niciodată să "ascundă gunoiul sub preş", chiar dacă de multe ori măsurile de prevenire au cauzat la rândul lor probleme.

Ca să nu mai vorbim de faptul că, totuşi, ultimele atacuri au produs mai degrabă gălăgie şi iritare decât pagube.

Ironia sorţii, ceea ce face din Microsoft ţinta perfectă o şi ajută să nu aibă prea mult de suferit: poziţia sa dominantă în lumea sistemelor de operare desktop. Teoretic oricine poate schimba sistemul de operare Windows. Practic, o astfel de decizie este foarte costisitoare, mai ales în cazul companiilor. Deşi s-au înmulţit produsele software pe platformă Linux şi există practic un echivalent pentru orice produs Microsoft (ca să nu mai vorbim despre produsele pentru platforma Apple, unde există chiar şi produse Microsoft, precum MS Office, Internet Explorer ş.a.), costurile aferente schimbării sunt foarte mari - instruirea personalului, licenţele - fac o astfel de hotărâre cu atât mai greu de luat, cu cât compania este mai mare.

În plus, Linux mai are încă de lucrat la ceea ce se cheamă "o interfaţă cu utilizatorul plăcută şi uşor de utilizat", iar programele create pe această platformă mai păstrează încă un aer de amator.

Din această cauză, lumea Linux se află în faţa unei mari dileme. Pe de-o parte, are mare nevoie să-şi crească numărul de utilizatori pe sisteme desktop şi să-şi continue creşterea la servere. Și pe măsură ce numărul de utilizatori creşte, proporţional va creşte şi gradul de interes al hackerilor. Şi în mod singur "pnguinul" va avea penele ciufuluite.

Chiar dacă în sine codul Linux nu este mai sigur decât cel Windows, în mod cert posedă un avantaj faţă de rival: poate fi reparat mult mai uşor şi mai repede în cazul unui atac, indiferent de forma sa, ceea ce, evident, reduce foarte mult pierderile. Iar faptul că este "Open Source" face să existe câteva zeci de "distribuţii" (printre care Red Hat) principale şi alte câteva mii secundare. Existenţa distribuţiilor diferite face - pe de-o parte - ca răspândirea Linuxului pe sisteme desktop să fie ceva mai lentă şi dificilă deoarece o distribuţie este practic un alt sistem de operare dar - pe de altă parte - în acelaşi timp, face ca numărul calculatoarelor afectate în cazul unui atac să fie limitat. Până acum, strategia de marketing a celor de la Linux pare să fi fost ţinerea regelui la adăpost şi convingerea publicului că într-adevăr e îmbrăcat. Dar când va ieşi cu adevărat la lumină?

Asta spre deosebire de Microsoft care, făcând faţă onorabil recentului val de atacuri, nu face decât să iasă întărit (şi la propriu, şi la figurat). Căci, nu-i aşa, ceea ce nu te omoară, te face mai puternic.

Publicat în : Tehnologie  de la numărul 8

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: