Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Istoria Minorităţilor din România : Evreii (II)

Gheorghe ZBUCHEA

Prezenţa evreilor în spaţiul românesc şi soarta lor de-a lungul ultimelor veacuri este una dintre cele mai controversate. Istoria lor se integrează, ca şi a altor etnii, atât în istoria României cât şi în istoria respectivului popor aflat aproape două milenii într-o diasporă răspândită pe cea mai mare parte a globului.



În cursul secolului XVII, numărul evreilor a crescut încet dar continuu înmulţindu-se şi cel al comunităţilor evreieşti stabile. Ca urmare a acestei situaţii, conducătorii Ţărilor Române au introdus în actele lor de reglementare şi de justiţie şi o serie de prevederi specialereferitoare la evrei. Au făcut aceasta, de exemplu,principele Ardealului, Gabriel Bethlen, în anul 1627, şi apoi Matei Basarab şi Vasile Lupu în cele trei pravile ale lor tipărite în anii 1640, 1646 şi 1652. Ca urmare,comunităţile evreieşti au început să se organizeze mai bine. Izvoarele consemnează, în cadrul obştelor de evrei, rabini şi hahari şi evident sinagogi (la Iaşi, Focşani, Alba Iulia ), cimitire evreieşti etc. Un impuls pentru un prim exod mai important al evreilor spre spaţiul moldovenesc şi mai departe a fost dat de conflictul ucraineano-polon de la jumătatea secolului al XVII-lea. Conducătorii ucraineni de atunci, în special Bogdan Hmielnţki, au dezlănţuit o persecutare sângeroasă a evreilor şi, ca urmare, un val important de evrei askhenazi s-au refugiat în Moldova unde au întemeiat comunităţi evreieşticu continuitate istorică până în secolul XX. Au fost primiţi şi adăpostiţi de oamenii ţării, refuzându-se extrădarea lor pentru care ucrainenii au făcut o serie de presiuni. Astfel, prezenţa evreilor era semnalată atunci pe o arie întinsă ca de exemplu: la Iaşi, Soroca, Dorohoi, Craiova, Târgovişte, Ismail, Mangalia, Alba Iulia etc. În toate locurile în care trăiau îşi puteau organiza viaţa după propria lor voinţă şi după obiceiurile evreieşti. Nu au cunoscut obligativitatea traiului în ghetouri şi a măsurilor infamante împotriva lor cum se întâmplaîn ţările europene ale acelor vremuri. Practic, existau atunci elementele unei adevărate autonomii evreieşti, recunoscându-se în primul rând codul iudaic dar şi o serie de drepturi şi îndatoriri, nelipsind imunităţi, scutiri, garanţii de păstrare a portului, a obiceiurilor etc. Exista aşadar o anumită toleranţă fără să fie cu totul absenteanumite manifestări de antisemitism. S-au consemnatşi minime diferenţe între situaţia evreilor din cele trei ţări române, o vreme situaţia lor având o evoluţie sinuoasă în spaţiul transilvănean. Acolo, la începutul secolului XVIII, au avut loc unele expulzări. Apoi, conform politicii despotismului luminat promovat de Maria Tereza şi de Iosif II, li s-au acordat unele drepturi şi garanţii ceea ce a avut drept urmare o sporire anumărului lor prin venirea de noi evrei. Astfel , în 1766, în Transilvania trăiau cca. 2000 de evrei pentru caîn 1789 numărul să se ridice la 4166 dintre care cca. 1200 la Satu Mare. După un deceniu s-a produs şi împământenirea unor evrei în Maramureş, mulţi dintre aceştia îmbrăţişând ca îndeletnicire păstoritul.

Ocupaţiile evreilor au fost diversificateîncă de la început. Din lipsă de pământ, nu prea mulţi se ocupau cu agricultura. Unii au devenit arendaşi ("orândari") de tot felul, alţii practicau diferite meşteşuguri sau exercitau profesii de medici , slujitori etc. Numeroşi evrei (probabil majoritatea) se ocupau cu activităţi comerciale diverse. Nu lipseau cămătarii , hangiii, cârciumarii. Funcţiona câte o Breaslă a Jidovilor în Muntenia şi Moldova, iar în Transilvaniafuncţiona Compania Evreilor. Acestea, ca intermediare între evrei şi autorităţi, erau organisme având statut propriu care le asigura jurisdicţie şi autonomie internă. Aceste organisme, constituite pe considerente etnice, aveau o importantă funcţie fiscală, îngrijindu-se de repartizarea şi încasarea obligaţiilor băneşti ale membrilor obştii. În fruntea acestor organisme se aflau conducători aleşi sau numiţi. De regulă, în fruntea breslei se aflau starostia, ca instituţie laică civilă, şi rabinatul, ca instituţie religioasă. Accesul la aceste instituţii se făcea prin alegere periodică, în primul caz pe viaţă, uneori ereditar, în al doilea, cu confirmarea oficială a domnitorului. În secolul al XVII-lea, în ţinuturile extracarpatice, un rol important l-a avut Haham Başa, rabinul şef al Moldovei, care avea jurisdicţie şi asupra coreligionarilor din Ţara Românească. În comunităţile evreieşti intrau numai cei care erau consideraţi ca supuşi ai ţării (nu străini). Alături de obligaţiile faţă de stat, ei strângeaubani şi pentru nevoile comunităţii proprii precum întreţinerea aşezămintelor evreieşti (sinagogă, rabinat, azil, cimitir), fondul pentru nevoiaşii din Palestina etc. Tot în cadrul comunităţii erau rezolvate diverse cauze de drept civil, penal, comercial. Ele erau judecate de rabinat, putând ajunge până lasuprema instanţă a marelui rabinat al Moldovei, funcţie care, multă vreme după 1719, a fost ereditară în familia Cohen. Obştea se îngrijea în diverse feluri de viaţa cultural-comunitară. Anumite acte de privilegii sau contracte prevedeau dreptul comunităţilorde a-şi organiza viaţa în spiritul obiceiurilor şi datinilor străvechi, inclusiv dreptul la asigurarea hranei şi băii rituale. Cele mai multe comunităţi aveau sinagogi, măcelării rituale, cimitire, adăugându-se treptat, în secolul XVIII, şi şcoli. În rândul evreilor, numărul analfabeţilor era foarte redus. În afară de limba lor maternă (idiş, ladino, ebraică) ei învăţau şi ştiauşi alte limbi.

Aşadar, viaţa evreilor în vremurile medievale s-a desfăşurat fără probleme deosebite. Ca o excepţie, se poate menţiona că, la începutul secolului XVIII, s-au manifestat şi unele forme de antisemitism, ca de exemplu persecuţiile declanşate de domnul Ţării Româneşti Ștefan Cantacuzino (1714-1715) sau prima învinuire cunoscută de omor ritual, astfel de realităţi fiind singulare.

În secolul al XVIII-lea, cei mai mulţi evrei se aflau în Moldova. Numărul lor a crescut continuu, nu doar prin spor natural ci mai ales prin colonizări. La acestea au contribuit doi factori care dealtfel s-au intercondiţionat. Spre sfârşitul secolului al XVIII-lea, Polonia a fost treptat împărţită între prusaci, habsburgi şi ruşi (cărora le-a revenit cea mai mare parte). Măsurile luate împotriva evreilor precum şiînrăutăţirea condiţiilor de existenţă în plan material, politic şi religios a determinat un exod tot mai important de populaţie evreiască spre alte ţări, inclusiv spre spaţiul românesc. În al doilea rând, o serie de domni şi boieri, şi chiar clerulortodox, au făcut apel la aceşti alogeni pentru popularea unor aşezări, ceea ce contribuia la sporirea veniturilor şi la amplificarea prosperităţii. În acest fel a crescut continuu populaţia evreiască a vechilor târguri iar cu alţi evrei s-au înfiinţat noi târguri şi aşezări, ca de exemplu Fălticeni în anul1870 şiPodul Iloaiei în anul 1810. Aşezarea în număr tot mai mare a evreilor s-a datorat şi faptului că legislaţia ţării nu cuprindea în general restricţiiprivind aşezarea evreilor. O excepţie o constituia interdicţia de a achiziţiona proprietăţifunciare, ceea ce împiedicastabilirea lor cât de cât consistentă în mediul rural. Aşadar majoritatea covârşitoare s-a stabilit în târguri şi oraşeunde, de regulă, regimul lor este identic cu al fiilor ţării în ceea ce priveşte drepturile şi îndatoririle.

E greu de fixat în cifre statistice dinamica populaţiei evreieşti. Primul recensământ al Moldovei întocmit sub ocupaţia rusească în anul 1774 consemnează în Moldova cca. 6500 de evrei. În deceniile următoare, afluxul evreilor dinspre nord-est a crescut mai ales după introducerea regimului "sudiţilor". Astfel,în anul 1803, în Moldova trăiau aproape 12 000 de evrei dintre care cca. 3000 numai în ţinutul Iaşi (2420 în oraşul Iaşi), 2600 în ţinutul Botoşani (1400 numai în oraşul Botoşani ), 2100 în ţinutul Dorohoi şi, respectiv, ţinutul Suceava. În anul 1820 populaţia evreiască a Moldoveicrescuse cu peste 7000 de indivizi, ajungând la 18 912 evrei înregistraţi. (Unii autori consideră că de la 1803 în Moldova trăiau cca. 30 000 de evrei. S-a emis chiar ipoteza, puţin plauzibilă dealtfel, că evreii reprezentau cam 8% din populaţia Moldovei). Populaţia evreiască din Ţara Românească era sensibil mai puţină, lipsind însă cifre comparabile, în timp ce în Transilvania în jurul anului 1800 trăiau cca. 5000 de evrei.

În Principatele Române extracarpatice au fost deschise rând pe rând consulate străine ale Marilor Puteri ce şi-au extins jurisdicţia asupra unui număr sporit de oameni stabiliţi în ţară, aşa-numiţii sudiţi. În aceste condiţii, un număr crescutde evrei, în primul rând din spaţiul rusesc, s-au îndreptat spre Moldova înainte şi după anexarea Basarabiei în anul 1812. Exodul evreilor a fost favorizat de primii domni pământeni. În anii 1831-1832 au intrat în vigoare în cele două principate extracarpatice regulamentele organice inspirate în mare măsură de Imperiul Ţarist. Prin prevederile acestora s-a introdus o excludere a evreilor de la o serie de drepturi civile şi politice, ei fiind consideraţi în bloc ca străini şi nu ca pământeni. Au apărut măsuri restrictive şi chiar discriminatorii, desfiinţându-se între altele diversele forme fiscale şi juridice de autonomie. Acest regim juridic negativ din punctul de vedere al legislaţiei româneşti a fost într-o anumită măsură contracarat de jurisdicţia consulilor străini ceea ce a asigurat evreilor un regim privilegiat în raport cu pământenii. Datorită acestui fapt, regimul juridic al evreilor în spaţiul românesc era mult mai bun decât în cel rusesc iar standardul de viaţămult mai ridicat. Acestea au determinat o importantă creştere numerică a populaţiei evreieşti din spaţiul românesc realizată în cea mai mare măsură prin emigrare din spaţiul rusesc şi în mult mai mică măsură prin spor natural. Pentru secolul XIX, înainte de unirea Principatelor, nu există recensăminte locale sau statistici bazate pe numărul contribuabililor ceea ce dă o mare relativitate în privinţa datelor referitoare la populaţie. Se consideră că în Moldova, la 1848, trăiau 60 000 de evrei iar recensământul din 1859 înregistra 118 922 evrei. În Ţara Românească,la 1838, erau 5960 de evrei . style="mso-tab-count: 2">                  La 1866, în momentul adoptării regimului monarhiei constituţionale, odată cu venirea în ţară a lui Carol I, în 1913 trăiau în regat 231 038 evrei. Astfel de cifre au fost contestate, emiţându-se ipoteza că în momentul intrării României în primul război mondial acolo trăiau aproape 300 000 de evrei ( s-a folosit şi cifra cu totul incredibilă de peste 700 000 de evrei). A existat aşadar o creştere importantă, iar prezenţa evreilor a devenit tot mai simţită pe toate planurile în societatea românească. Această realitate a ridicat importante probleme în cele mai diverse privinţe, de la integrarea în economia şi societatea românească până la statutul lor juridic, respectiv acordarea de drepturi politice în cadrul a ceea ce s-a numit în epocă procesul emancipării.

Publicat în : Idei contemporane  de la numărul 8

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: