Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

O cooperare necesară: istoricii români și ruși în căutarea adevărului

Florin Constantiniu

La 28 octombrie a.c., se vor deschide la Moscova lucrările Comisiei mixte româno-ruse de istorie, un prilej excelent de a cunoaște rezultatele cele mai noi ale colegilor ruși și de a avea un fructuos schimb de opinii cu ei. Academicianul A.V. Milov, președintele părții ruse a Comisiei, și echipa sa vor fi, ca întotdeauna, interlocutorii noștri competenți, obiectivi, amabili. Cunoscători ai trecutului, istoricii privesc, totuși, spre viitor și ei știu, poate mai mult ca oricine, cât de necesară este dezvoltarea relațiilor româno-rusepe toate planurile.



Florin Constantiniu

Președintele părții române în Comisia mixtă româno-rusă de istorie

 

Regimurile comuniste au considerat cercetarea istorică un front al luptei politico-ideologice și au supus cunoașterea și interpretara trecutului intereselor de conjunctură ale Partidului (George Orwell, în 1984, a imaginat un Minister al Adevărului, care rescria evenimentele în funcție de divese contexte politice). Istoriografiile din țările comuniste au experimentat - în forme și grade diferite - aceste rigori ale aservirii investigației științifice de către factorul politic.

Poate mai mult decât în cazul altor istoriografii din "lagărul socialist", relațiile dintre școlile de istorie română și sovietică au suferit impactul puternic al raporturilor dintre București și Moscova. Până la începutul distanțării conducerii comuniste a României de "Marele frate" de la Kremlin, istoriografia sovietică, proclamată drept cea mai înaintată din lume, constituia un model pentru istoriografia marxistă din România aflată, practic, la început de drum ("tradițiile" ei, anterioare lui 23 august 1944, erau cu totul firave). Prin grija Institutului de Studii Româno-Sovietice se tipărea, integral, traducerea în limba română a revistei sovietice lunare "Voprosî Istorii" și apărea, de patru ori pe an, periodicul "Analele româno-sovietice", seria Istorie, în care erau traduse articole și recenzii din revistele sovietice de profil. Numeroase lucrări ale istoricilor sovietici (B.D. Grekov, E.V. Tarlé) au fost traduse în limba română.

Pe măsură ce România lui Gheorghiu-Dej și a lui Nicolae Ceaușescu a devenit - după formula analiștilor occidentali - un maverick al Pactului de la Varșovia, legăturile dintre istoriografia română și cea sovietică s-au subțiat tot mai mult: au dispărut "Analele româno-sovietice", s-a oprit traducerea marii sinteze Vsemirnaia Istoriia (din versiunea românească a Istoriei universale nu au apărut decât primele două volume) și a Istoriei diplomației (s-a publicat numai întâiul tom), a fost, de asemenea, abandonată colecția de documente consacrate legăturilor istorice dintre români și popoarele de pe teritoriul URSS.

Între țările socialiste existau însă structuri de colaborare, care nu puteau fi evitate sau abolite oricâtă abilitate ar fi arătat liderii de la București (după cum se știe, Librăria "Cartea rusă" a dispărut ca urmare a demolării... din motive edilitare, a clădirii care o adăpostea!). Una din aceste structuri era Comisia mixtă româno-sovietică de istorie. Între țările socialiste din Europa existau astfel de comisii, care se întruneau periodic (anual sau la doi ori trei ani), discutând subiecte de interes comun. România avea, așadar, astfel de comisii cu URSS, Polonia, R.D. Germană, Cehoslovacia, Ungaria, Bulgaria și Iugoslavia.

Deteriorarea relațiilor româno-sovietice s-a răsfrânt și asupra raporturilor dintre istoriografiile celor două țări. La reuniunile Comisiei mixte româno-sovietice de istorie se introdusese de la un timp, așa-numitul "mandat" al delegației române (poate și colegii sovietici aveau un document similar!),un text cuprinzând instrucțiuni de ordin politic, ideologic și istoric, de avut în vedere în timpul lucrărilor sesiunii. Partea amuzantă este că, de regulă, "mandatul" era redactat de doi-trei membri ai delegației române și trimis apoi spre aprobare Secției de Propagandă a CC al PCR.

Politizarea tot mai accentuată a întâlnirilor dintre istoricii români și sovietici a transformat dialogul într-o confruntare, în care factorul politic prevala asupra celui științific. În 1985, de exemplu, când se împlineau 40 de ani de la încheierea celui de al doilea război mondial, una din temele supuse discuției a fost contribuția celor două țări la înfrângerea Germaniei hitleriste. Delegații români - potrivit mandatului lor - au susținut că actul de la 23 august 1944 a scurtat războiul cu circa două sute de zile și că, prin efectivele angajate pe front, România s-a situat pe locul al patrulea în coaliția antihitleristă.

La discuții, unul dintre istoricii sovietici a spus că, dacă aceste afirmații ar fi făcute în fața unor veterani ai Marelui Război pentru Apărarea Patriei, aceștia i-ar pune imediat istoricului român întrebarea: "Cu cât s-ar fi scurtat războiul dacă România nu s-ar fi alăturat Germaniei hitleriste în agresiunea împotriva URSS?" și i-ar fi atras atenția că: "Dacă România s-a plasat pe locul al patrulea în coaliția antihitleristă, ea s-a aflat pe locul al doilea în coaliția antisovietică".

Servituțile politice nu au afectat aproape niciodată relațiile dintre membrii Comisiei și ai delegațiilor și - poate, inutil de amintit - oricât de aprinse ar fi fost dezbaterile, degustările, care urmau, în timpul obișnuitelor excursii de după sesiune, la stațiunile viticole Murfatlar, Cotnari, Segarcea stingeau focul celor mai aprinse controverse istorice.

Toate acestea aparțin acum istoriei... istoriografiilor celor două țări. Din 1990, Comisia mixtă româno-rusă de istorie (noua denumire din 1991) a intrat într-o nouă fază de activitate, o dată cu dispariția oricăror constrângeri de ordin politic și ideologic. Această Comisie nu esteo instituție de protocol, de politețe științifică sau de bune maniere istoriografice. Ea răspunde unei necesități de care, din nefericire, nici autoritățile și nici opinia publică (inclusiv o mare parte a cercurilor de specialiști) nu par a fi conștiente. Societatea românească este încă stăpânită de un puternic și adânc înrădăcinat sentiment rusofob. Relațiile cu Rusia țaristă, apoi cu Uniunea Sovietică, au generat teamă și ostilitate față de marele vecin de la Răsărit. Persistența acestui sentiment în noul context geopolitic nu-și mai găsește justificare. Rusia nu mai are frontieră comună cu România, iar, o dată cu admiterea în NATO, țara noastră are garanții de securitate, capabile să o pună la adăpost de orice amenințări din partea unei eventuale politici moscovite de refacere, într-o nouă ipostază, a vechii formule imperiale și... imperialiste.

Clișeele rusofobe sunt o serioasă piedică în normalizarea relațiilor bilaterale. Chiar în rândul intelectualilor (inclusiv istorici) se întâlnesc - când li se vorbește de necesitatea cunoașterii Rusiei post-comuniste - reacții de tipul: "Kaghebiștii ăia?" Este o primejdioasă iluzie credința că se poate scrie istoria comunismului românesc fără studiul temeinic al fostelor arhive sovietice și al lucrărilor istoricilor ruși.

Regimul comunist din România a fost impus de Uniunea Sovietică și, chiar în perioada comunismului național, el a rămas în cadrele modelului sovietic al socialismului. Din 1955 și până în 1991, România a fost membră a Pactului de la Varșovia, alianță condusă de URSS. Oricât de eminenți ar fi sovietologii occidentali, spre care se îndreaptă tinerii noștri istorici, doritori de specializare, nici unul nu poate înlocui stăpânirea izvoarelor și bibliografiei rusești de specialitate. Volumele de documente apărute la Moscova, privind Europa de Est în anii 1944-1953, factorul sovietic în Europa de Est în aceeași perioadă, poziția URSS în problema litigiului româno-ungar privind Transilvania (1940-1946) etc. sunt indispensabile oricui vrea să cerceteze cu profesionalism evenimentele din România (și Europa de Est) în timpul lui Stalin. Documentele sovietice aduc, de multe ori, informații absolut nebănuite (de exemplu, despre relațiile dintre Gheorghiu-Dej și Emil Bodnăraș, despre așa-zisa deviere de dreapta din 1952 și altele).

Din nefericire, foarte bogata producție istoriografică a Rusiei de astăzi este aproape necunoscută la noi. Un efort sistematic în această privință este absolut necesar pentru a asigura un progres real cercetărilor privind istoria României în perioada contemporană.

La 28 octombrie a.c., se vor deschide la Moscova lucrările Comisiei mixte româno-ruse de istorie, un prilej excelent de a cunoaște rezultatele cele mai noi ale colegilor ruși și de a avea un fructuos schimb de opinii cu ei. Academicianul A.V. Milov, președintele părții ruse a Comisiei, și echipa sa vor fi, ca întotdeauna, interlocutorii noștri competenți, obiectivi, amabili. Cunoscători ai trecutului, istoricii privesc, totuși, spre viitor și ei știu, poate mai mult ca oricine, cât de necesară este dezvoltarea relațiilor româno-rusepe toate planurile.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 8

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: