Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

SOS: Îmbătrânirea populației

Amalia POPEANGĂ

Valul de căldură care a afectat Franța în urmă cu două luni a adus în prim-planul agendei politice franceze dar și europene, chestiunea persoanelor vârstnice. O problemă care afectează o mare parte a statelor industrializate, de pe întreg mapamondul. Specialiștii afirmă că acesta este doar începutul, pentru că vârsta medie în Europa va fi, până în 2050, de 52,3 ani, în vreme ce în SUA, vârsta medie nu va depăși 35,4 ani.



Handicapul Europei

 

Numărul mare al victimelor, cifrat inițial la 3000 (conform oficialităților franceze) dar care a crescut apoi la 11435, a pus în discuție (in)eficiența sistemului de sănătate și, mai apoi, situația persoanelor vârstnice în general, acestea fiind victimele preponderente. Din totalul morților, 80% erau persoane de peste 75 de ani.

Nu au fost puțini cinici care să afirme că această decimare a populației vârstnice a fost o mare ușurare pentru sistemul de pensii francez care, la fel ca și în cazul celorlalte economii europene se află în prezent în criza generată de schimbarea tabloului demografic european, în sensul unei îmbătrâniri accelerate a populației.

Schimbarea tabloului demografic a produs incertitudine politică și valuri de demonstrații în țările europene ale căror guverne tind să reducă serviciile de asistență socială, inclusiv cuantumul pensiilor pe care milioane de cetățeni au mizat pentru sfârșitul vieții. Dacă în acest moment, problema reformei sistemului de pensii este o chestiune prioritară pentru state precum Austria, Germania sau Franța, în curând, la nivelul întregii Europe, chestiunea îmbătrânirii populației va deveni principalul motiv de îngrijorare. Specialiștii afirmă că acesta este doar începutul pentru că, vârsta medie în Europa va fi, până în 2050 de 52,3 ani (acum este de 37,7), în vreme ce în Statele Unite vârsta medie nu va depăși 35,4 ani, un handicap pentru spațiul european.

Creșterea disparității demografice între Europa și Statele Unite va conduce la o dezvoltare continuă a SUA - din punct de vedere economic și politic, comparativ cu o Europă în stagnare, care își va pierde poziția dominantă și în raport cu alte părți ale globului, precum China, India sau America Latină.

Din păcate, pentru Europa, soluțiile sunt limitate: acceptarea de imigranți, care să crească numărul populației (soluție din ce în ce mai puțin probabilă în condițiile unui adevărat val naționalist - Franța, Germania-) sau pierderea treptată a influenței în plan mondial. Însă chiar și acceptarea de imigranți este o soluție care va conduce, în timp, tot la un dezechilibru demografic în condițiile în care, pentru a compensa natalitatea foarte scăzută, Europa ar trebui să accepte un milion de imigranți pe an, ceea ce este considerat a fi inacceptabil de către cei mai mulți europeni.

Cu toate acestea, proiecțiile demografice sunt dificile, pentru că este greu de estimat dacă rata natalității va rămâne constantă sau va crește (lucru care s-a întâmplat în ultimii ani în Franța). Într-adevăr, o rată mai mare a natalității, combinată cu imigrația, poate opri tendința de îmbătrânire și scădere a populației Europene. Însă, pentru aceasta, este nevoie de politici sociale coerente.

 

Cazul Europei nu este singular

 

Pentru toată lumea industrializată, explicația îmbătrânirii populației este aceeași: populația societăților dezvoltate tinde să aibă din ce în ce mai puțini copii. Femeile amână sarcina în beneficiul creării unei cariere, sau renunță pur și simplu la ideea de a avea copii. Rata natalității este din ce în ce mai mică pe măsură ce generațiile de femei sunt mai tinere și, în același timp, scade invers proporțional cu nivelul de educație.

Japonia este țara industrializată cu cea mai mare speranță de viață: 85 de ani pentru femei și 78 de ani pentru bărbați. Însă societatea japoneză înregistrează cel mai accelerat proces de îmbătrânire a populației, deținând recordul mondial la numărul de persoane care depășesc vârsta de 65 de ani: 18,5% din totalul populației în 2002. Această cifră se corelează cu scăderea natalității și, în același timp, a mortalității. Toate acestea vor conduce la situația în care, în 2030, piramida vârstelor se va transforma în favoarea celor care au depășit deja 65 de ani, aceștia reprezentând 23,4% din populație. Scăderea accentuată a numărului populației active pune problema susținerii vârstnicilor, al căror număr este în creștere, de către un număr tot mai mic de tineri, ceea ce conduce la necesitatea reformării sistemului de pensii care, în prezent, este oarecum similar celui european și implică o vârstă de pensionare de 65 de ani.

Până în prezent, statul își asumă un regim minimal de asistență socială și o pensie de bază, în vreme ce marile întreprinderi care dispun de propriile fonduri de sănătate și pensie asigură angajaților lor (minoritari în raport cu marea masă a angajaților) un sfârșit al vieții mult mai confortabil. În cadrul unei politici de privatizare a acțiunii sociale va trebui luat în calcul în primul rând individul. Pentru că, în acest moment, adevărata problemă cu care se confruntă Japonia nu este îmbătrânirea populației în sine ci egalitatea democratică: accesul la îngrijire.

Evoluția demografică este percepută sub două unghiuri diferite: pentru unii înseamnă o scădere a vitalității Japoniei. Pentru alții ea reprezintă un semn al maturității societății. Aceștia din urmă consideră că o percepție strict cantitativă a îmbătrânirii neglijează aspectele calitative care țin de specificul societății nipone. Cu toate acestea, problema Japoniei rămâne similară celei europene: o tendință de stagnare, care se va reflecta și în planul forței politice.(A. P.)

 

În Japonia:

  • cele 23 de milioane de pensionari cheltuiesc 215 miliarde de Euro pe an;
  • cei trecuți de 50 de ani dețin 75% din uriașa bogăție națională a Japoniei (11 000 miliarde de Euro) și mai au, în medie, 30 de ani de viață înainte.

În Franța:

  • puterea de cumpărare a unei persoane trecute de 50 de ani este, în medie, cu 30% mai mare decât cea a unei persoane aflate sub această vârstă;
  • 45% din totalul de mașini noi este cumpărat de persoane trecute de 50 de ani;
  • până în 2020, seniorii vor deține 2/3 din avuția națională a Franței.

În SUA:

  • veniturile persoanelor trecute de 50 de ani depășesc 2 000 de miliarde dolari;
  • seniorii dețin 77% din activele financiare;
  • dețin 80% din banii plasați în casele de economii;
  • cumpără mai mult de jumătate din totalul mașinilor noi.
Publicat în : Idei contemporane  de la numărul 8

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: