Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Apărarea europeană comună, un pod prea îndepărtat?

Gabriel SOPANDA

Dezbaterile asupra necesității creării structurilor de planficare europene, a unui cartier general european se află în strânsă legătură cu un alt subiect extrem de delicat în acest moment, și anume relația transatlantică, în general, pusă la încercare după evenimentele de la 11 septembrie 2001 și după criza irakiană, dar asupra căreia toți actorii internaționali sunt de acord că este esențială pe ambele maluri ale Atlanticului.



Europa a încercat încă din anii '50 să se doteze cu o veritabilă politică externă și de securitate comună1, însă abia în anii '90 dispoziții referitoare la acest domeniu aveau să fie încorporate în legislația comunitară, prin introducerea unor prevederi referitoare la Politica Externă și de Securitate Comună (PESC) și Politica Europeană de Securitate și Apărare (PESA).

Deciziile adoptate cu prilejul Comisiilor Europene de Koln (iunie 1999) și Helsinki (decembrie 1999) aveau să completeze acest cadru, prin crearea unor instituții cu competențe exclusive în acest domeniu: Political and Security Commitee, Military Comitee, Military Staff, Policy Planning and Early Warning Unit. De asemenea, la Helsinki s-a decis constituirea unui "catalog de forte", puse la dispoziția Uniunii Europene de către statele membre, și s-a stabilit data de 1 ianuarie 2003 pentru completa operaționalizare a Forței Europene de Reacție Rapidă(FERR)2. Aceste evoluții au fost posibile doar după ce criza iugoslavă a demonstrat Europei că nu dispune de instrumente politice, mijloace eficiente și proceduri adecvate pentru soluționarea unui conflict de intensitate redusă situat în imediata sa vecinăte.

Prin aceste inițiative UE s-a dotat cu structuri, mecanisme și institutii care să îi permită să gestioneze o misiune proprie, dar ele nu sunt suficiente. A fost stabilită o listă cu deficențele înregistrate în constituirea unei FERR, fiind constituite grupuri de lucru care să analizeze modalitățile de acoperire a lacunelor. Printre domeniile în care statele membre UE nu dispuneau de capacități adecvate s-au numărat: transport strategic, muniții ghidate, capacități de salvare și recuperare în timpul luptei, protecția teatrului de operații etc.

Pentru planificarea operațiunilor, pentru asigurarea capacităților de care statele membre UE nu dispuneau s-a decis să se solicite sprijin din partea NATO. După ce a fost depașită neîncrederea reciprocă generată de rivalitățile a două state (Turcia - membru NATO și candidat la aderarea la UE, fără o dată precisă pentru începerea negocierilor - și Grecia - membră NATO și UE), a fost posibilă încheierea unor acorduri între UE și NATO, organizația euro-atlantică păstrând dreptul la o prima opțiune.

Dependența misiunilor UE de capacitățile Alianței a fost văzută de unele state membre ca o slăbiciune a UE, în timp ce altele au considerat această situație ca reprezentând o modalitate de a folosi eficient structuri deja existente, evitând astfel duplicarea lor. Acoperirea lacunelor în domeniul apărării ar putea fi realizată doar pe termen lung, printr-o creștere substanțială a bugetelor apărării din statele membre UE, pentru achiziționarea de tehnică militară ultramodernă și pentru investiții în R&D. Dar nici un guvern vest-european nu își poate permite să facă acest lucru de unul singur.

La sfârșitul lunii aprilie 2003, la Bruxelles, șefii guvernelor din Belgia, Franța, Germania și Luxemburg au participat la o reuniune destinată accelerării procesului de creare a unei veritabile politici europene de apărare. Cei 4 prim miniștri și-au exprimat acordul asupra unui set de propuneri, menite să coaguleze un pol european de securitate și apărare. În același timp s-a decis ca propunerile adoptate să fie transmise Convenției pentru viitorul Europei, pentru ca ulterior să le susțină în CIG 2003, pentru a fi integrate în Tratatul Constituțional. Participarea la acest proiect este deschisă oricărui stat membru. Propunerile vizează:

  • Posibilitatea aplicării cooperării consolidate în domeniul apărării;
  • O clauză generală de solidaritate și securitate comună, care să lege toate statele membre UE, pentru a le permite să facă față riscurilor de orice natură la adresa Uniunii;
  • Posibilitatea deschisă statelor membre de a-și asuma obligații suplimentare, în cadrul cooperării consolidate, fără ca aceasta să creeze și obligații față de state terțe;
  • Reformularea sarcinilor Petersberg, pentru a permite UE să utilizeze capacitățile civile și militare pentru prevenirea conflictelor și gestionarea crizelor;
  • Crearea unei Agenții Europene de Dezvoltare și achiziții în domeniul capacităților, având ca obiectiv extinderea capacităților militare europene, consolidarea interoperatibilității și cooperării între forțele armate ale statelor membre UE. Această Agenție va contribui la crearea unui cadru favorabil pentru o industrie europeană de apărare competitivă.
  • Crearea unui Colegiu European de Securitate și Apărare, în vederea dezvoltării și extinderii culturii de securitate europene.

La 29 aprilie a.c., premierii Belgiei, Franței, Germaniei și Luxemburgului au decis adoptarea imediată a unor măsuri în domeniul politicii europene comune, inițiative care se înscriu în participarea comună la operațiuni ale UE sau NATO:

  • Dezvoltarea unei capacități europene de reacție rapidă. Pornind de la brigada franco-germană în care sunt integrate unități de para-comando belgiene și de recunoaștere luxemburgheze, se propune constituirea unei structuri militare inițiale. Participarea la aceste structuri este deschisă tuturor statelor membre UE.
  • Crearea, până în iunie 2004, a unui comandament european de transport strategic, disponibil atât pentru operațiunile UE căt și pentru cele ale NATO. Pe termen lung3se are în vedere constituirea unei unități comune de transport aerian strategic.
  • Crearea unei capacități europene comune pentru protecția NBC.
  • Crearea, în colaborare cu Comisia Europeană și Echo a unui sistem european de ajutor de urgență în caz de catastrofe (EU-FAST, European Union First Aid and Support Team), pentru a permite Uniunii să folosească mijloace civile și militare pentru a livra în 24 de ore ajutor umanitar de urgență.
  • Consolidarea capacităților europene de planificare operațională și conducerea operațiunilor. În scopul ameliorării capacităților de planificare operațională, s-a propus constituirea unui nucleu de capacitate colectivă de planificare și conducere a operațiunilor Uniunii Europene. Această structură va avea rolul de a stabili contacte cu structurile naționale omoloage, de a păstra legătura cu SHAPE, inclusiv de a coopera cuSACEUR în vederea asigurării conducerii operațiunilor UE realizate cu sprijinul material al NATO. Celula de planificare strategică a UE urmează să fie creată la Tervuren, în apropiere de Bruxelles, până în vara anului 2004.

Toate inițiativele celor 4 sunt deschise participării oricărui stat membru UE și fuseseră deja prefigurate la finele lunii iulie 2002, într-o scrisoare adresată de premierul belgian președintelui francez și premierului britanic, în care prezenta un set de măsuri, destinate ameliorării acțiunilor în sfera PESA:

  • Introducerea în viitorul tratat constituțional al UE a unei garanții de securitate mutuală;
  • Crearea unui Cartier General Militar European, cu buget propriu, alimentat în comun de statele membre;
  • Plasarea sub acest Cartier General a tuturor corpurilor multinaționale existente în prezent în UE;
  • Crearea unui spațiu economic omogen în materie de industrie de apărare.

Procesul demarat la 29 aprilie a.c. reprezintă o inițiativă energică a unui grup de state europene care doresc să avanseze mai repede în proiectul construirii unei politici de securitate și apărare comune. Europa nu poate acționa ca un actor de talie internațională fără a dispune și de capacități militare și civile de gestionare a crizelor.

Statele participante la această inițiativă argumentează că Acordul Schengen și demersurile pentru crearea unei monede unice au debutat tot ca o inițiativă a unui număr redus de state membre UE, ajungând în final să atragă majoritatea statelor membre UE.

Punctul din documentul dat publicității la încheierea reuniunii de la Bruxelles care a atras cele mai vehemente critici, considerat un veritabil "măr al discordiei", îl reprezintă propunerea de a construi capacități de planificare autonome. Această inițiativă a întâmpinat critici vehemente din partea statelor europene cu viziuni atlantiste care au opinat că, în condițiile în care majoritatea statelor europene sunt și membre NATO, dublarea structurilor cu competențe în planificarea și conducerea operațiunilor militare reprezintă o "inițiativă inutilă și deficitară".

La sfârșitul lunii august a.c. Marea Britanie a pus în circulație un document în care era de acord cu constituirea celule de planificare a UE, dar sugera amplasarea ei chiar în interiorul NATO, la Mons. Propunerea a fost salutată de autoritățile belgiene, care au arătat că această structură va avea rolul de a reperezenta UE la SHAPE, dar nu se poate substitui unei celule de planificare autonome a UE, prin urmare inițiativa de construire a unei structuri europene de planificare rămâne pertinentă.

Ambasadorul SUA la NATO a declarat recent că SUA se vor opune oricăror tendințe de a dubla structurile Alianței de către UE.

Având în vedere că nici un alt stat membru UE nu a făcut, până în prezent, declarații în susținerea reuniunii din 29 aprilie, și că, în pofida argumentelor aduse, potrivit cărora inițiativa va consolida componenta europeană a NATO, statele europene privesc cu reticență acest proiect, este dificil de apreciat în ce măsură inițiativa celor 4 va primi "pălăria" UE și cum va evolua ea.

Dezbaterile asupra necesității creării structurilor de planficare europene, a unui cartier general european se află în strânsă legătură cu un alt subiect extrem de delicat în acest moment, și anume relația transatlantică, în general, pusă la încercare după evenimentele de la 11 septembrie 2001 și după criza irakiană.

 

 

1 Vezi Planul Fouchet, apoi proiectul EDC, Rapoartele de la Londra și Copenhaga

2 FERR este alcătuită din 60.000 de militari, 400 de avioane și 100 de nave. Aceste capacități trebuie să fie în măsura să ajungă în teatrul de operații în 60 de zile și să poată rămână în teren 1 an.

3 După ce statele partenere la proiectul A400M vor achiziționa și vor introduce în dotarea trupelor proprii această aeronavă.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 8

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: