Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Noi misiuni pentru NATO: stabilizarea Afganistanului

Mihaela Vasiu

Alianța Nord-Atlantică a depășit un vechi clișeu legat de limitări geografice ale mandatului său. Astfel, la 11 august, pentru prima oara în istoria sa de 54 de ani, NATO conduce - e adevărat, sub mandat ONU - o misiune în afara spațiului euro-atlantic, în Afganistan.

Pentru prima dată în istoria sa de 54 de ani, NATO conduce, sub mandat ONU, o misiune în afara spațiului euro-atlantic.

 

Alianța Nord-Atlantică a depășit un vechi clișeu legat de limitări geografice ale mandatului său. Astfel, la 11 august, pentru prima oara în istoria sa de 54 de ani, NATO conduce - e adevărat, sub mandat ONU - o misiune în afara spațiului euro-atlantic, în Afganistan. Pentru moment, misiunea se limitează la capitala afgană însă, în scurt timp, situația se va schimba pentru că, în urmă cu câteva zile, Consiliul Nord-Atlantic a solicitat experților militari ai Alianței să elaboreze planuri pentru extinderea mandatului Forței Internaționale de Asistență pentru Securitate (ISAF) dincolo de Kabul.

Alianța succede la conducerea ISAF Marii Britanii, Turciei și Germaniei/ Olandei, țări care au asigurat - începând cu decembrie 2001 -, prin rotație la fiecare 6 luni, comanda forței la care participă astăzi 31 de state. Unul dintre avantajele preluării de către NATO a comenzii ISAF este că, întrucât Alianța nu și-a fixat un termen de încheiere a mandatului, discuțiile îndelungate care se purtau de două ori pe an, referitoare la predarea-preluarea comenzii forței, au încetat.

De curând, atât experții NATO cât și cei ai UE au ajuns la concluzia că, pentru stabilizarea Afganistanului, prezența trupelor internaționale va fi necesară încă mult timp de acum încolo, în condițiile în care reformele prevăzute de Acordul de la Bonn (decembrie 2001) sunt departe de a fi înfăptuite. Același acord, pe a cărui bază a fost creat guvernul provizoriu afgan, prevede demobilizarea, demilitarizarea și reintegrarea milițiilor care au existat înainte de 11 septembrie 2001, proces care deja trenează - în opinia trimisului special al UE în zonă.

Extinderii mandatului ISAF sub mandat ONU

De câtva timp, mai multe state membre NATO s-au pronunțat în favoarea extinderii mandatului ISAF - misiune derulată sub mandat ONU - dincolo de Kabul. Una dintre cele mai importante rațiuni în sprijinul aceastei poziții este legat de pericolul regrupărilor talibanilor din sudul țării, care pregătesc o nouă mare rebeliune. Deteriorarea situației de securitate este principala preocupare a ONU și a agențiilor umanitare, a căror activitate în anumite regiuni a devenit impracticabilă.

Abordarea fazei de extindere a mandatului ISAF presupune pregătirea poliției și armatei locale, inclusiv depolitizarea lor, dar - în același timp - și sporirea contribuțiilor militare naționale. Autoritățile militare ale NATO apreciază că cei 5.500 militari care fac parte din misiunea ISAF, aflați - deja de mai bine de o lună - sub comanda Alianței Nord-Atlantice, nu sunt suficienți pentru derularea, pe coordonate normale, a procesului de demilitarizare și al reformei în domeniul apărării în Afganistan. Astfel. în prezent, sunt analizate opțiunile consolidării forței.

Una dintre opțiuni ar fi cooptarea la ISAF a rețelei de Echipe Provinciale de Reconstrucție (Provincial Reconstruction Teams - PRT). Germania și Norvegia intenționează sa reorganizeze PRT-urile (create în decembrie 2002 de către Statele Unite, împreună cu Marea Britanie și Noua Zeelandă, sub comanda americană a operațiunii Enduring Freedom - 11.500 efective, în scopul asigurării securității organizațiilor internaționale furnizoare de asistență umanitară).

În ideea facilitării refacerii relației cu SUA, Germania intenționează să preia administrarea unei PRT (în regiunea Kunduz, din nordul Afganistanului), însă parlamentul de la Berlin va da "undă verde" unei astfel de acțiuni numai cu acordul ONU. Dificultatea survenită la acest punct este legată de faptul că misiunile PRT-urilor gestionate de SUA, fiecare numărând în jur de 100 militari, se derulează fără mandat ONU. Compromisul necesar ar fi ca statele care doresc să-ți sporească trupele în zonă să o facă în cadrul operațiunii Enduring Freedom, chiar dacă aceasta nu are mandat ONU.

Chiar în cazul fericit al ajungerii la un consens, situația PRT-urilor este complicată: acestea au roluri diferite între ele, ceea ce creează confuzie în rândul organizațiilor internaționale implicate în acordarea de asistență financiară. De teamă că legătura cu militarii din PRT-uri ar putea compromite eforturile umanitare, unele dintre ONG-uri - care, evident, doresc să-și păstreze neutralitatea - sunt chiar reluctante la ideea de a coopera cu aceste structuri.

NATO își definește viitorul

Încercările de a cristaliza perspectivele demersurilor avute în vedere continuă, în vreme ce, pentru NATO, noua misiune în care este implicată ar putea să-i definească viitorul. Mulți analiști apreciază că Alianța avea nevoie de o astfel de misiune iar evoluțiile de la Kabul reprezintă, într-adevăr, o schimbare dramatică a modului în care NATO se vede pe sine.

Marginalizată după atacurile teroriste asupra SUA din 11 septembrie 2001, organizația pare să-și găsească o nouă rațiune de a fi, îmbinând procesul propriei sale transformări cu implicarea tot mai activă în edificarea securității și a instituțiilor democratice. De altfel, după disensiunile manifestate în cadrul NATO în primăvara acestui an pe tema Irakului, Alianța a votat în unanimitate sprijinirea rolului său în Afganistan.

Având în vedere planificatele alegeri din Afganistan, din iunie 2004, prezența NATO în scopul asigurării securității, nu numai la Kabul, ci și pe întreg teritoriul țării, este o condiție esențială pentru succesul organizării acestora.

Experiența dobândită de Alianță în Balcani (Bosnia și Kosovo) este necesară dar nu și suficientă pentru noile sarcini asumate de NATO. Furnizarea de asistență pentru consolidarea instituțiilor democratice, adică a poliției, sistemului judiciar și altora, nu este o categorie de atribuții pentru care NATO să fi fost proiectată. Alianța va trebui să învețe multe lucruri pe parcurs. Aceasta este provocarea căreia va trebui să-i facă față atâta timp cât este în căutarea propriei identități. Succesul misiunii din Afganistan va defini viitorul NATO și îi va demonstra utilitatea, de care nu puțini se îndoiesc la momentul de față.

În timp, Alianța ar putea demonstra că poate avea un cuvânt de spus și în procesul de stabilizare a Irakului. Războiul din Afganistan a fost prima acțiune de proporții împotriva terorismului iar sarcina reconstrucției țării, la care participă și NATO, este văzută ca un precedent pentru Irak.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 8

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: